ICCJ. Decizia nr. 5406/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 429 din 22 martie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul C.D., în baza art. 197 alin. (1) și (2) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., în baza art. 13 alin. (1) și (4), raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., și în baza art. 20, raportat la art. 329 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.
Potrivit art. 39 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 9 ani închisoare, cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 388/2000 a Judecătoriei sectorului 3 București.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), și s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
în fapt, s-a reținut că, în seara zilei de 8 iulie 2003, partea vătămată G.V. minoră, născută la 14 martie 1988, s-a întâlnit în zona stației de metrou T. cu numita C.C.E., pe care o cunoștea, aceasta din urmă fiind însoțită de martorul C.I. și de inculpatul C.D.
Cei trei s-au înțeles să o atragă pe partea vătămată, sub pretextul, de a-i însoți la un prieten, de unde aveau de recuperat niște bani, în scopul ca cei doi bărbați să întrețină raporturi sexuale cu ea și ulterior să o constrângă să se prostitueze.
Partea vătămată a acceptat invitația deplasându-se în cartierul din apropiere, numit P. 4.
Ajunși în locuința lui H.G., concubinul mamei numitei C.C., partea vătămată a fost lovită cu o scândură de martora C.C.E. și anunțată că trebuie să întrețină raporturi sexuale cu cei doi bărbați.
Mai întâi inculpatul, prin constrângere a avut raporturi sexuale cu partea vătămată, după care inculpatul a lovit-o și a amenințat-o din nou cu bătaia, cerându-i să întrețină raporturi sexuale și cu C.I.
La scurt timp, cei patru au părăsit locuința din cartierul P. 4, și sub paza inculpatului și a numitei C.I. s-au deplasat la locuința martorului R.S.E., din str .Jean Steriadi unde se afla și numitul și H.G.
în după amiaza zilei de 9 iulie 2003, partea vătămată a fost luată de C.I. pentru a face cumpărături, la scurt timp cele două revenind în locuință.
Deoarece între inculpat și C.C.E. a existat înțelegerea de a-i aduce diverși clienți părții vătămate cu care să întrețină raporturi sexuale, inculpatul C.C.E. împreună cu R.S. au plecat în zona Mate Vila cu acest scop.
între timp, partea vătămată, rămânând în locuință cu C.E.C. și profitând de neatenția acesteia a scris un bilețel cu lac de unghii în care cerea ajutor poliției, bilețel pe care l-a lăsat să cadă în grădina din fața blocului, fiind observat de martora B.A., care l-a anunțat pe soțul său B.G., acesta sesizând poliția.
Organele de intervenție au descins în imobil unde i-au găsit pe partea vătămată și pe C.E.C., ulterior fiind depistați și ceilalți participanți la incidentul din 8 iulie 2003, singurul negăsit fiind inculpatul C.D., motiv pentru care, față de acesta s-a dispus disjungerea cauzei.
S-a mai reținut că C.I. și C.E.C. au fost trimiși în judecată separată.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului a fost stabilite în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a declarațiilor și plângerii părții vătămate G.V., a declarațiilor martorilor H.G., S.R.E., S.S.C., B.G. și B.A.D.M.A., a declarațiilor date de C.I. și C.E.C. probe coroborate cu declarațiile inculpatului.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauzele cu minori și familie, prin decizia penală nr. 519 din 23 iunie 2005, a admis apelul, declarat de inculpat și a desființat, în parte, sentința atacată.
Rejudecând cauza, instanța a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1) și (4), raportat la art. 12 alin. (2) lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și de art. 20, raportat la art. 329 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4), raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 197 alin. (1) și 2 lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat, la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., și în baza art. 13 alin. (1) și (4), raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberată condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1846/2000 a Judecătoriei Slobozia și contopirea restului rămas neexecutat de 571 zile cu fiecare din cele două pedepse.
Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a considerat că tentativa la infracțiunea de proxenetism se regăsește în conținutul infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (4), cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 existând astfel, o singură infracțiune.
Referitor la sancțiunile penale pentru infracțiunile de viol calificat și recrutând prin constrângere unei persoane în vârstă de 15 ani în scopul exploatării instanța de apel a considerat că se impune aplicarea unor pedepse privative de libertate de câte 8 ani închisoare, avându-se în vedere pericolul social grav al faptelor, împrejurările săvârșirii lor și persoana inculpatului, aflat în stare recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., fiind liberat condiționat la 2 aprilie 2002 din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1846/din 11 septembrie 2000 a Judecătoriei Slobozia având un rest rămas neexecutat de 571 zile.
S-a mai apreciat că în cauză trebuiau aplicate dispozițiile art. 61 C. pen., referitoare la revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei arătate.
în legătură cu critica din apelul inculpatului, în sensul că ar fi întreținut raporturi sexuale cu acordul părții vătămate s-a apreciat că aceasta nu este întemeiată, rezultând din materialul probator al cauzei că inculpatul a folosit violența pentru a o determina pe minoră să întrețină astfel de raporturi.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.D. care, invocând dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., a susținut în principal că hotărârea este urmarea unei erori grave de fapt impunându-se achitarea pentru lipsa probelor de vinovăție și în subsidiar că pedepsele aplicate sunt prea severe impunându-se reducerea lor.
Recursul declarat nu este întemeiat.
1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de control judiciar nu a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de viol calificat săvârșit de două sau mai multe persoane împreună și de recrutare prin constrângere a unei persoane în vârstă de 15 ani în scopul exploatării prin practicarea prostituției, fapte prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., și de art. 13 alin. (1) și (4), raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Probele administrate în cauză, evocate mai sus, au confirmat că, în ziua de 8 iulie 2003, inculpatul împreună cu C.I. au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată G.V., minoră în vârstă de 15 ani, prin violență.
Totodată, în perioada 9 - 10 iulie 2003, inculpatul a încercat să o determine pe partea vătămată la raporturi sexuale cu alți bărbați în folosul lui material, la această faptă participând și numiții C.E.C. și C.I.
întrucât soluția de condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de inculpatul recurent.
2. Referitor la pedepsele de câte 8 ani închisoare aplicate, pentru cele două infracțiuni se constată că acestea au fost individualizate, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere pericolul social grav al faptelor, împrejurările săvârșirii lor și persoana inculpatului care este recidivist conform art. 37 lit. a) C. pen., și care s-a considerat vinovat doar de infracțiunea de proxenetism, rămasă în fază de tentativă.
Se mai constată că pedepsele aplicate ca și cea de executat sunt de natură a asigura potrivit art. 52 C. pen., constrângerea, reeducarea și reintegrarea în comunitate a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
întrucât au fost respectate dispozițiile legale arătate, iar din actele dosarului nu rezultă existența unor motive de reducere a pedepselor aplicate, critica formulată de inculpat în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.
3. Față de considerentele arătate, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nereieșind motive de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în examinare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză și s-a stabilit ca onorariul pentru apărătorul din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5409/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5408/2005. Penal → |
|---|
