ICCJ. Decizia nr. 5466/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5466/2005
Dosar nr. 4044/2005
Şedinţa publică din 28 septembrie 2005
Deliberând asupra recursurilor de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 427 din 3 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bihor, inculpaţii S.S. şi S.M. au fost condamnaţi la câte 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a) şi c) şi alin. ultim C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu privire la fiecare inculpat.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a menţinut starea de arest şi s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă de la 6 noiembrie 2003 la zi.
S-a constatat că partea vătămată V.I., nu s-a constituit parte civilă.
Conform art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt instanţa a reţinut următoarele:
În noaptea de 31 octombrie 2003, inculpaţii S.S. şi S.M. au consumat băuturi alcoolice cu prietenii într-o discotecă din oraşul Valea lui Mihai.
În jurul orei 6,00, au plecat spre casă şi trecând pe strada Dunării, la iniţiativa inculpatului S.M. care ştia că V.A. locuieşte singur şi are bani, s-au hotărât să intre în locuinţa acestuia pentru a sustrage bani.
În realizarea acestei rezoluţii infracţionale, inculpaţii au escaladat gardul, după care, inculpatul S.S. a spart cu mâna geamul de la coridor, a pătruns în locuinţă şi apoi i-a deschis uşa şi inculpatului S.M.
Când se aflau pe coridor, având fiecare în mână câte o bucată de lemn, a părut V.A. Inculpaţii l-au ameninţat şi prin violenţă l-au aşezat pe un scaun. Inculpatul S.M. a rămas să-l păzească în timp ce celălalt inculpat a început să caute prin casă, după care cei doi şi-au schimbat rolurile.
În final inculpatul S.S., care găsise într-un sertar o cheie, sub ameninţare a obligat-o pe partea vătămată să descuie un dulap de unde au sustras 15.100.000 lei şi 200 Euro şi 3 ceasuri de mână, bărbăteşti, şi o unghieră.
La data de 7 noiembrie 2003, partea vătămată a fost examinată de medicul legist, ocazie cu care s-a constatat că a suferit leziuni corporale care necesitau 14 zile de îngrijiri medicale şi care datau din 1 noiembrie 2003.
La data de 11 noiembrie 2003, partea vătămată a fost găsită în casă şi a decedat în salvare în drum spre spital.
Autopsia efectuată a stabilit că moartea lui V.A. a fost violentă şi s-a datorat unei insuficienţe cardio-respiratorii acute de tip central survenită în evoluţia unei meningite acute purulente complicaţie directă a unui traumatism cranio-facial cu multiple hematoame de părţi moi, fractură cominutivă de piramidă nazală şi contuzie cerebrală, leziunile fiind produse prin lovire repetată cu şi de corpuri dure, comprimare cu mâna şi muşcătură umană.
S-a mai concluzionat că poziţia victimă-agresori a fost, iniţial, victima culcată în decubit dorsal, agresorii deasupra acesteia, ulterior poziţia schimbându-se în dinamica evenimentelor.
Instanţa a mai reţinut că din raportul medico-legal de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. Timişoara reiese că nu există contradicţii între datele consemnate în constatarea medico-legală 3328 din 7 noiembrie 2003, deoarece la acea dată manifestările meningitei acute, puteau fi absente sau minime, simptomele. S-a reţinut, de asemenea, că şi în suplimentul raportului de expertiză medico-legal se specifică faptul că există legătură de cauzalitate directă între agresiunea din 1 noiembrie 2003 şi decesul survenit la data de 11 noiembrie 2003, aşa cum rezultă din documentele aflate la dosar.
Faţă de concluziile raportului de expertiză medico-legală şi al suplimentului la acesta, instanţa a reţinut că nu poate fi luată în considerare apărarea inculpaţilor, în sensul că ar fi vorba despre o infracţiune de tâlhărie şi o infracţiune de lovire. S-a concluzionat că atâta vreme cât iniţial loviturile aplicate care fac parte din conţinutul complex al infracţiunii de tâlhărie, şi moartea victimei există legătură de cauzalitate directă.
Inculpaţii au declarat apel solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a) şi alin. ultim C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei .
Prin Decizia penală nr. 102/ A din 24 mai 2005, Curtea de Apel Oradea a respins apelurile, ca nefondate, a menţinut starea de arest a inculpaţilor, a dedus la zi detenţia preventivă şi a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a reţinut că sunt nefondate criticile formulate de inculpaţi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, având în vedere şi avizul solicitat în apel, C.S.A.C. din cadrul I.M.L. Bucureşti, că probele ştiinţifice atestă existenţa raportului de cauzalitate directă între acţiunea agresorilor şi decesul victimei.
A fost înlăturată ca subiectivă declaraţia medicului de familie T.M. care a afirmat că victima prezenta leziuni superficiale, iar decesul s-a datorat unui atac ischemic cerebral, martora declarând că este posibil ca fractura cominutivă să se fi produs la 11 noiembrie 2003, deşi personal nu a constatat acest lucru.
S-a mai reţinut că inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunii, dar au pretins că decesul victimei nu este rezultatul activităţii lor infracţionale, dar probele administrate în speţă dovedesc că inculpaţii au acţionat cu intenţia directă de a sustrage bani şi bunuri de la victimă, persoană în vârstă de 85 de ani, şi în urma exercitării de violenţe fizice asupra acesteia, a survenit la o dată ulterioară, decesul. Urmarea este praeterintenţionată deoarece inculpaţii, pentru a săvârşi infracţiunea de furt, au lovit victima ca să preîntâmpine opunerea acesteia şi pentru a o determina să le indice locul unde ţinea banii, dar nu cu intenţia ca fapta să aibă urmarea prevăzută în alin. ultim al art. 211 C. pen., însă decesul victimei trebuiau şi puteau să-l prevadă.
S-a reţinut, de asemenea, că este nefondată susţinerea inculpaţilor că pedeapsa a fost greşit individualizată.
Inculpaţii au declarat recurs susţinând în principal că încadrarea juridică dată faptei este greşită întrucât în cauză nu sunt incidente dispoziţiile alineatului ultim al art. 211 C. pen. şi în subsidiar că pedepsele au fost greşit individualizate.
Examinând cauza şi în raport cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată existenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Se constată, astfel, că nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel în vederea aflării adevărului, nu au lămurit cauza, pe bază de probe, cu privire la un aspect esenţial, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 62 C. pen., aşa încât hotărârile pronunţate sunt contare legii.
Din coroborarea actelor medico-legale rezultă că victima a fost examinată medico-legal la 7 noiembrie 2003, în condiţiile în care agresiunea a avut loc la 1 noiembrie 2003.
Din suplimentul raportului de expertiză medico-legală nr. 1062 din 11 noiembrie 2004 întocmit de I.M.L. rezultă că acesta a fost întocmit având în vedere şi nota C.M.I. C.V.L. şi fişa de consultaţie nr. 408 a numitului V.A., reţinându-se că victima a fost dusă de poliţie la medicul de familie T.M. la data de 1 noiembrie 2003, la câteva ore după agresiune.
Cele două acte noi nu se află la dosar iar din raportul de expertiză rezultă că în două locuri consemnările din fişa medicală sunt ilizibile.
Medicul de familie a fost audiat ca martor de instanţa de apel şi a afirmat că la data de 1 noiembrie 2003 când a examinat victima a constatat că acesta prezenta pe faţă leziuni doar la ochiul stâng care era tumefiat iar la data de 11 noiembrie 2003 a constatat că victima avea leziuni în zona nasului şi a frunţii şi a susţinut că este posibil ca fractura cominutivă descrisă în raportul medico-legal de necropsie să se fi produs la 11 noiembrie 2003.
Pe de altă parte este de reţinut că din actul medico-legal din suplimentul dos. nr. 8920/2003 al Tribunalului Bihor, precum şi din avizul C.S.M.L. rezultă că infecţia microbiană endocraniană (meningită purulentă) a avut ca punct de plecare fractura piramidei nazale prin însămânţarea spaţiului subarahnoidian cu fractură, de la nivelul foselor nazale.
Aşa fiind, era esenţial să se lămurească dacă fractura cominutivă a piramidei nazale a fost provocată victimei de inculpaţi prin violenţele exercitate, aspect pe care instanţele nu l-au stabilit pe bază de probe.
Nefiind stabilit acest aspect esenţial, Curtea nu se poate pronunţa asupra motivelor de recurs vizând încadrarea juridică şi individualizarea pedepselor.
În consecinţă, recursurile declarate de inculpaţi vor fi admise şi conform art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. ultim C. proc. pen., se vor casa hotărârile pronunţate cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă pentru a se stabili dacă prin violenţele exercitate de inculpaţi s-a produs fractura piramidei nazale care a constituit punctul de plecare al meningitei purulente.
Pentru lămurirea acestui aspect instanţa va stabili dacă la data de 1 noiembrie 2003, când partea vătămată a fost dusă de poliţie la medicul de familie, prezenta leziuni la nivelul piramidei nazale.
În acest scop va fi reaudiată martora T.M., medic de familie, pentru a descifra consemnările ilizibile din fişa de consultaţie nr. 408, urmând ca instanţa să solicite restituirea acestui act la I.M.L. Timişoara sau să solicite C.M.I. C.V.L. o copie a fişei de consultaţii.
Se impune, de asemenea, efectuarea unei noi expertize medico-legale, care urmează a fi efectuată de I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, urmând să se stabilească dacă putea exista o fractură cominutivă a piramidei nazale fără semne de violenţă exterioare la nivelul nasului, dacă numai această leziune prezentată de victimă a produs rezultatul letal şi care a fost mecanismul de producere a acestei leziuni (lovire directă cu sau de corp contondent sau dur, comprimare); dacă între celelalte leziuni constatate prin constatarea medico-legală din 7 noiembrie 2003 (inclusiv plaga muşcată), cu excepţia fracturii de piramidă nazală şi moartea victimei există legătură de cauzalitate directă sau indirectă.
Pentru lămurirea acestor aspecte instanţa va administra orice altă probă, se va dovedi necesară.
Curtea apreciază că există temeiuri care impun în continuare privarea inculpatului de libertate, astfel încât, conform art. 160 lit. b) alin. (3) C. proc. pen., va menţine starea de arest.
Urmează ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul S.M. să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii S.S. şi S.M. împotriva deciziei penale nr. 102/ A din 24 mai 2005 a Curţii de Apel Oradea.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 427 din 3 decembrie 2004 a Tribunalului Bihor şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor.
Menţine starea de arest a inculpaţilor.
Onorariul în sumă de 40 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului S.M., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5464/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5479/2005. Penal → |
|---|
