ICCJ. Decizia nr. 5497/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs

Decizii penale ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5497/2005

Dosar nr. 2688/2005

Şedinţa publică din 29 septembrie 2005

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 967 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului Cluj, s-a dispus condamnarea inculpatei R.M.:

- pentru comiterea infracţiunii continuate de delapidare, prevăzută şi pedepsită de art. 215¹ alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. (SC A.P. SRL);

- pentru comiterea infracţiunii continuate de delapidare, prevăzută şi pedepsită de art. 215¹ alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare (SC D.T.I.E. SRL);

- pentru comiterea infracţiunii de delapidare, prevăzută şi pedepsită de art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de o lună închisoare (SC A.P. SRL);

- pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de o lună închisoare (SC A.P. SRL);

- pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de o lună închisoare (SC A.P. SRL);

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

S-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestului preventiv, începând cu 27 ianuarie 2004 până la zi.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc pen., s-a dispus achitarea inculpatei:

- pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (SC A.P. SRL);

- pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (SC D.T.I.E. SRL);

- pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991 (SC A.P. SRL);

A fost obligată inculpata să plătească părţii civile SC A.P. SRL, suma de 3.282.883.528 lei cu titlu de despăgubiri, sumă la care s-a aplicat dobânda legală începând cu 13 ianuarie 2004 şi până la achitare şi suma de 2.800.000 lei către SC A.P. SRL.

S-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 652.154.835 lei.

S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă D.G.F.P. Cluj.

S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate: extrase de cont, ordinele de plată false şi facturi fiscale.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, începând cu data de 1 februarie 1999, inculpata R.M. a fost angajată în calitate de director economic la SC A.P. SRL din Cluj-Napoca, având ca principală atribuţie efectuarea de lucrări de contabilitate.

Drept de semnătură în bancă la această societate aveau numiţii B.I.C. şi B.F.P., care aveau calitatea de administrator la societate. Inculpata, deşi nu avea ca atribuţie de serviciu prezentarea la bancă a ordinelor de plată prin care societatea efectua plăţile către diverşi furnizori, s-a oferit să facă şi aceste operaţiuni.

Cei doi administratori au fost de acord cu acest lucru, deoarece aveau încredere în inculpată şi cu diferite ocazii i-au înmânat ordine de plată semnate de ei.

Inculpata, profitând de aceste ordine de plată semnate şi de faptul că era singura persoană care avea evidenţa la zi a situaţiei financiare a firmei, a început să-şi însuşească diferite sume de bani prin încărcarea fictivă a cheltuielilor efectuate de SC A.P. SRL.

Astfel, inculpata în perioada 3 iulie 2001 – 19 decembrie 2001, dintr-un facturier aparţinând SC G.I. SRL a completat un număr de 32 facturi (de la seria CJ ACB nr. 3416908 până la 3416939) din care a rezultat că SC G.I. SRL în calitate de vânzător, a livrat către SC A.P. SRL, tercot în valoare de 2.821.231.164 lei, fără să fi existat nici o relaţie comercială între cele două societăţi în realitate.

Pe baza facturilor fictive, inculpata în perioada 2001 – 2003, prin folosirea ordinelor de plată semnate de cei doi administratori în alb, respectiv, prin semnarea în fals a unui număr de 74 de ordine de plată, prin reproducerea semnăturii, aparţinând numitei B.I.C., a virat din contul SC A.P. SRL, deschis la B.T. SA, suma totală de 3.252.883.528 lei în contul SC G.I. SRL. Profitând de faptul că la SC G.I. SRL deţinea drept de semnătură, inculpata a ridicat sumele de bani din contul acestei societăţi, fără a opera vreo schimbare în contabilitatea acestei ultime firme.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţific nr. 433572 din 15 martie 2004 al I.P.J. Cluj, a rezultat că facturile sus-amintite şi ordinele de plată au fost falsificate de inculpata R.M., iar aceasta a recunoscut procedeul sus-amintit, de sustragere a unor sume de bani.

Inculpata a recunoscut că facturile fictive au fost înregistrate de ea în contul 462, alţi creditori, iar ordinele de plată au fost completate de ea, deoarece de regulă, erau emise în alb. Pe de altă parte, aceasta a recunoscut că pe mai multe ordine de plată a reprodus semnătura administratorului B.I. Inculpata a falsificat inclusiv extrasul de cont nr. 16 din 24 noiembrie 2003, unde pentru a ascunde faptul că a virat sume de bani în contul SC G.I. SRL a acoperit rubrica în cauză şi prin xeroxare a trecut la locul acestei firme denumirea Trezoreria Cluj, în scopul de a evita să fie descoperită de administratorii firmei.

În modul descris mai sus, inculpata a acţionat şi în cazul SC D.T.I.E. SRL din Cluj Napoca, unde de asemenea, a îndeplinit funcţia de director economic până în luna iunie 2001.

În cazul acestei societăţi, inculpata şi-a însuşit suma de 652.154.835 lei din contul societăţii prin încărcarea cheltuielilor cu facturi fictive emise pe numele SC G.I. SRL, folosind şi de această dată, pentru virarea banilor bilete la ordin semnate în prealabil în alb de C.D. şi de V.D., administratorii societăţii.

Aşa cum a rezultat din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 433573 din 11 martie 2004 al I.P.J. Cluj – Serviciul criminalistic, inculpata a falsificat şapte facturi din care rezultă că SC G.I. SRL a efectuat servicii de confecţionat cămăşi în favoarea SC D.T.I.E. SRL deşi în realitate, nu exista nici o relaţie comercială între cele două firme, respectiv a completat în fals un număr de 54 bilete la ordin cu ajutorul cărora a virat sumele de bani ce urmau să fie însuşite în contul SC G.I. SRL de la SC D.T.I.E. SRL.

Inculpata a virat din contul acesteia în contul SC G.I. SRL Cluj suma de 652.154.843 lei, o parte din aceste sume au fost înregistrate în contul 461, debitori diverşi, după care şi i-a însuşit în totalitate.

Deşi în actul de sesizare s-a arătat că o parte din această sumă a fost recuperată de SC D.T.I.E. SRL prin transferarea a circa 300 milioane lei, acest fapt a fost infirmat în cauză. Astfel, chiar inculpata a arătat constant în declaraţii că a ridicat toată suma de peste 600 milioane lei pe care a folosit-o în interes personal, fapt care se coroborează cu chitanţele de plată prin care s-a confirmat că inculpatei i-a fost remisă întreaga sumă.

Începând din 20 mai 2002, inculpata R.M. era angajată în calitate de contabilă la SC A. SRL Cluj Napoca, pe bază de contract individual de muncă, prin cumul de funcţii. Folosind acelaşi procedeu, ca şi la societăţile menţionate anterior, inculpata a falsificat ordinul de plată nr. 16 din 24 martie 2003 şi cu ajutorul acestuia a virat din contul SC A.P. SRL în contul SC G.I. SRL suma de 2.800.000 lei, pe care a însuşit-o în interes propriu. Pe parcursul cercetărilor s-a constatat că cele două societăţi menţionate nu au avut niciodată afaceri comerciale.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 433571 din 05 februarie 2004, întocmit de I.P.J. Cluj – Serviciul criminalistic a rezultat că ordinul de plată menţionat a fost falsificat de inculpata R.M.

În drept, fapta inculpatei R.M. care, în perioada 2001 –2004, în calitate de director economic la SC A.P. SRL în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a completat în fals facturi de achiziţie de mărfuri şi ordine de plată a acestora sau a semnat în fals aceste ordine în locul administratorilor SC G.I. SRL, folosindu-le pentru virarea sumei de 3.282.883.528 lei în conturile acestei firme din conturile SC A.P. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceleiaşi inculpate care în aceeaşi perioadă, în calitate de director economic la SC A.P. SRL prin modalitatea descrisă mai sus şi-a însuşit din patrimoniul acestei societăţi suma de 3.282.883.528 lei, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de delapidare, prevăzută şi pedepsită de art. 215¹ alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatei R.M. care, în perioada 1999 – 2001, în calitate de director economic la SC D.T.I.E. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în mod repetat a întocmit în fals ordine de plată şi facturi fictive prin care se consemna nereal achiziţionarea unor produse de la SC G.I. SRL şi presupunea plata acestor articole, fiind folosite pentru virarea în contul acestei societăţi a sumei de 652.154.385 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceleiaşi inculpate care, în calitate de director economic la SC D.T.I.E. SRL, folosind procedeele descrise mai sus şi-a însuşit în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe nedrept, din patrimoniul acestei societăţi, suma de 652.154.385 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prevăzută şi pedepsită de art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatei R.M. care, la data de 24 februarie 2003, în calitate de contabilă la SC A.P. SRL a falsificat un ordin de plată folosindu-l pentru a vira în contul SC G.I. SRL suma de 2.800.000 lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen.

Fapta aceleiaşi inculpate care, în data de 24 februarie 2003, şi-a însuşit 2.800.000 lei din patrimoniul SC A.P.SRL în modalitatea descrisă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prevăzută şi pedepsită de art. 215¹ alin. (1) C. pen.

Vinovăţia inculpatei fiind dovedită, instanţa de fond a aplicat acesteia câte o sancţiune penală constând în închisoare, pentru fiecare din infracţiunile descrise mai sus şi la individualizarea cărora s-a avut în vedere gradul concret de pericol social al infracţiunilor comise, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, prejudiciul cauzat, dar şi persoana inculpatei care a fost sinceră în declaraţii şi nu are antecedente penale.

Raportat la criteriile de individualizare reţinute, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatei, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art. 76 C. pen., concluzionând că reţinerea acestor circumstanţe sunt de natură a conduce la o cuantificare corespunzătoare a pedepselor.

Prin actul de sesizare inculpata a fost trimisă în judecată şi pentru comiterea a două infracţiuni continuate de fals intelectual şi evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. II lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (părţi vătămate fiind SC D.T.I.E. SRL şi SC A.P. SRL), precum şi pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, parte vătămată fiind SC A.P. SRL.

Tribunalul a constatat că, cu privire la aceste infracţiuni nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale acestora, lipsind latura obiectivă.

Astfel, ambele tipuri de infracţiuni au un scop special, respectiv în cazul infracţiunii prevăzute de art. 37 din Legea nr. 87/1994 sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului.

În speţă, înregistrarea în contabilitatea părţilor vătămate a documentelor întocmite şi prin care se atesta nereal efectuarea unor cheltuieli nu a fost făcută în scopurile arătate mai sus, inculpata urmărind în acest fel realizarea infracţiunii principale, aceea de delapidare şi acoperirea urmelor acestei infracţiuni. De altfel, fără înregistrarea în contabilitate a documentelor fictive nu s-ar fi putut vira sumele de bani a căror însuşire o urmărea inculpata.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 11 pct. 2 C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei pentru fiecare din cele două infracţiuni continuate de fals intelectual şi evaziune fiscală, prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 11lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991.

Partea vătămată SC A.I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 3.282.883.528 lei, la care a solicitat aplicarea penalităţilor de întârziere şi TVA, precum şi a unui impozit de 775.704.841 lei, la care a calculat penalităţi de întârziere, suma totală solicitată fiind de 5.956.780.545 lei, la care a solicitat aplicarea dobânzii legale.

De asemenea, SC A. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 2.800.000 lei, iar D.G.F.P. Cluj s-a constituit parte civilă cu sumele de 2.673.896.117 lei şi, respectiv, 350.356.925 lei, reprezentând impozit pe profit şi TVA, precum şi dobânzi şi penalităţi de întârziere la aceste sume, motivând că sunt sumele sustrase de la bugetul de stat prin acţiunile inculpatei.

SC D.T.I.E. SRL nu s-a constituit parte civilă.

În cauză, tribunalul a constatat că pretenţiile civile ale SC A.P. SRL sunt dovedite în totalitate, acţiunea civilă a acestei părţi fiind admisă ca atare, potrivit art. 14 C. proc. pen. şi art. 999 C. civ.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă a SC A. SRL, tribunalul a reţinut că în cauză prejudiciul real cauzat acesteia este de 3.282.883.528 lei. Această parte civilă nu a dovedit că a achitat impozite bugetului de stat, relativ la această sumă, şi nici TVA, iar penalităţile de întârziere nu pot fi pretinse atâta timp cât plata sumei nu rezultă dintr-un raport contractual.

Pentru aceste motive, acţiunea civilă a părţii civile SC A.P. SRL urmează a fi admisă în parte şi numai cu privire la suma de 3.282.883.528 lei, sumă la care se va aplica dobânda legală calculată potrivit Legii nr. 356/2002.

În ceea ce priveşte pretenţiile D.G.F.P. Cluj raportat la soluţia de achitare adoptată de tribunal faţă de infracţiunea de evaziune fiscală şi faţă de împrejurarea că în cauză urmează a de restabili situaţia anterioară prin achitarea prejudiciului şi anularea înscrisurilor falsificate, pretenţiile civile formulate de această parte au fost respinse.

Având în vedere că partea vătămată SC D.T.I.E. SRL nu s-a constituit parte civilă, în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 652.154.835 lei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpata R.M. şi părţile civile SC A.P. SRL şi D.G.F.P.J. Cluj.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a criticat hotărârea instanţei de fond atât sub aspectul nelegalităţii cât şi cel al netemeiniciei, astfel că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, deoarece inculpata a falsificat şi note contabile sau ordine de plată, având reprezentarea că prin înregistrarea acestora sunt denaturate şi celelalte rezultate care se regăsesc în bilanţul contabil care este un act de sinteză a tuturor operaţiunilor comerciale şi nu se rezumă doar la TVA şi la impozitul pe profit, impunându-se condamnarea inculpatei şi pentru aceste infracţiuni.

Referitor la motivul de nelegalitate ce viza greşita achitare a inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală nu a mai fost susţinut, apreciindu-se că soluţia de achitare a inculpatei în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., este legală, astfel că, dacă toate facturile falsificare au fost anulate de către instanţa de fond nu pot produce efecte juridice şi deci, nici partea civilă D.G.F.P. Cluj nu poate emite pretenţii civile concretizate în impozitul pe profit şi TVA.

De asemenea, hotărârea instanţei de fond este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante, având în vedere că inculpata nu a depus diligenţe pentru a recupera prejudiciul cauzat, reţinându-se sinceritatea inculpatei însă aceasta a recunoscut doar parţial activitatea infracţională derulată, astfel că se impune aplicarea unei pedepse finale mai severe.

În motivarea apelului declarat de partea civilă D.G.F.P. Cluj se arată în esenţă, că, instanţa de fond în mod greşit a reţinut vinovăţia inculpatei doar pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, iar cu privire la infracţiunile de evaziune fiscală, a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, deoarece lipseşte latura obiectivă şi că nu s-a realizat scopul special prevăzut de lege, constând în urmărirea denaturării rezultatelor financiar-contabile ale societăţii pentru sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului, deoarece din probele administrate rezultă că intenţia inculpatei a fost că sustragă sume de bani, astfel că, în mod direct a urmărit păgubirea părţilor vătămate şi indirect păgubirea bugetului de stat prin neplata taxelor datorate.

Ca atare, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi condamnarea inculpatei şi pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi obligarea acesteia la plata despăgubirilor civile către bugetul de stat.

Partea civilă SC A. SRL nu a indicat nici în scris şi nici oral motivele de apel.

În motivarea apelului inculpatei se arată că în mod eronat s-a dispus de către instanţa de fond confiscarea sumei de 652.154.835 lei, deoarece prejudiciul cauzat părţii vătămate SC D.T.I.E. SRL a fost integral recuperat şi ca atare a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi pronunţându-se o nouă hotărâre, să se dispună înlăturarea dispoziţiilor de confiscare a acestei sume.

Examinând probele dosarului, Curtea a constatat că apelurile declarate de către parchet şi inculpată sunt fondate, iar apelurile declarate de părţile civile sunt nefondate.

Instanţa de fond, ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente şi concludente a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrările juridice ale faptelor se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 215¹ alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 33 lit. a) C. pen., şi a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 33 lit. a) C. pen.

Hotărârea instanţei de fond este nelegală însă sub aspectul pronunţării soluţiei de achitare a inculpatei în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 33 lit. a) C. pen., părţi vătămate fiind SC D.T.I.E. SRL şi SC A.P. SRL, precum şi SC A.P. SRL.

Inculpata, în perioada 1999 – 201, 2001 – 2004 şi 24 februarie 2003 a avut reprezentarea, în calitate de director economic şi, respectiv, de contabil, că prin înregistrarea unor note contabile falsificate şi ordine de plată falsificate au fost denaturate şi rezultatele contabile care se reflectă în bilanţul societăţilor şi care este un act de sinteză a tuturor operaţiunilor comerciale şi nu se referă doar la impozitul pe profit şi TVA. Fără înregistrarea acestor documente fictive nu s-ar fi putut vira sumele de bani a căror însuşire o urmărea inculpata, fiind deci întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991.

Cu ocazia individualizării pedepselor aplicate, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de săvârşirea al acesteia, precum şi persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, a fost sinceră în cursul procesului penal, astfel că au fost reţinute în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., însă dozarea pedepsei aplicate acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută şi pedepsită de art. 215¹ alin. (2) C. pen., în dauna părţii vătămate SC A.P. SRL nu este corespunzătoare raportat la limitele speciale ale pedepsei, între 10 şi 20 ani închisoare, şi la cuantumul prejudiciului cauza în sumă de 3.282.883.528 lei care nu a fost recuperat nici măcar parţial, apelul parchetului fiind fondat şi sub acest aspect.

Ca atare, Curtea a dispus majorarea pedepsei de la 3 ani închisoare aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prevăzută şi pedepsită de art. 215¹ alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 74 raportat la art. 76 lit. a) C. pen., şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În mod corect instanţa de fond a constatat că SC D.T.I.E. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză şi se impune confiscarea de la inculpată a sumei ce reprezintă prejudiciul cauzat şi care nu a fost recuperat. Conform notei de constatare din 9 martie 2004, întocmită de către D.G.F.P. Cluj rezultă că inculpata a transferat din conturile bancare ale SC D.T.I.E. SRL în conturile SC G.I. SRL, suma totală de 652.154.843 lei, o parte din aceste sume fiind recuperate, adică suma de 304.438.935 lei şi numai diferenţa de sumă 347.716.008 lei urmează a fi confiscată de la inculpată, apelul declarat de către aceasta fiind fondat.

Referitor la soluţionarea laturii civile a cauzei, aceasta a fost soluţionată în concordanţă cu probele administrate, astfel că, în prejudiciul cauzat SC A.P. SRL este în sumă de 3.282.883.528 lei şi nu au fost depuse acte doveditoare care să releve că au fost achitate impozite bugetului de stat aferente acestei sume şi nici TVA, iar penalităţile de întârziere nu pot fi acordate pentru că nu decurg dintr-un raport contractual.

De asemenea, soluţia de respingere a acţiunii formulate de D.G.F.P. Cluj este legală şi temeinică raportat la soluţia de achitare a inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia nr. 76/ A din 23 martie 2005 a dispus:

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi de inculpata R.M. împotriva sentinţei penale nr. 967 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o cu privire la cuantumul pedepsei aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută şi pedepsită de art. 215¹ alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a achitării inculpatei pentru comiterea a trei infracţiuni de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi în consecinţă, a contopirii pedepselor şi a cuantumului pedepsei finale, precum şi a cuantumului sumei confiscate de la inculpată.

Judecând în aceste limite, a condamnat pe inculpata R.M., la pedepsele de:

- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 74, art. 76 C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, art. 76 C. pen.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută şi pedepsită de art. 215¹ alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi a art. 74 raportat la art. 76 lit. a) C. pen., şi un an interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. (SC A.P. SRL), la 4 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) a contopit pedepsele de mai sus cu pedepsele aplicate inculpatei de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută şi pedepsită de art. 215¹ alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 74, art. 76 C. pen., de o lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută şi pedepsită de art. 215¹ alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., o lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74, art. 76 lit. e) C. pen.; o lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., o lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu un spor de 6 luni închisoare, în final având de executat pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen, s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 347.716.008 lei şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile SC A.P. SRL şi D.G.F.P. Cluj.

S-a menţinut măsura arestării inculpatei în baza art. 350 C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedus timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatei de la 27 ianuarie 2004 la zi.

În baza art. 189 C. proc. pen., a stabilit în favoarea Baroului de avocaţi Cluj suma de 200.000 lei onorariul pentru apărarea din oficiu, care a fost avansată din fondul Ministerului Justiţiei.

A obligat părţile civile SC A.P. SRL şi D.G.F.P. Cluj, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj şi inculpata R.M.

Prin motivele de recurs, partea civilă a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei achitări a inculpatei pentru infracţiunea de evaziune fiscală, cu consecinţe asupra soluţionării laturii civile a cauzei, respectiv a respingerii pretenţiilor civile formulate.

Astfel, se susţine că inculpata, prin faptele sale, a prejudiciat statul român cu sumele de bani cu care recurenta s-a constituit parte civilă.

Recursul formulat de partea civilă va fi examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., referitor la comiterea unei grave erori de fapt.

Inculpata a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, se susţine că în mod greşit a fost condamnată pentru comiterea infracţiunilor de fals intelectual de către instanţa de apel, solicitând sub acest aspect, menţinerea soluţiei instanţei de fond, în sensul de a se dispune achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Se susţine că înregistrarea în contabilitatea părţii vătămate a documentelor fictiv întocmite şi prin care se atestă nereal efectuarea unor cheltuieli nu a fost făcută în vederea denaturării rezultatelor financiar-contabile ale societăţii, ci pentru realizarea infracţiunii de delapidare şi acoperirea urmelor acestei infracţiuni.

Al doilea motiv de recurs invocat de recurentă se referă la greşita confiscare a sumei de 347.716.008 lei, în condiţiile în care prejudiciul cauzat SC D.I.E. SRL a fost recuperat, motiv pentru care societatea nici nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Al treilea motiv de recurs susţinut de inculpată se referă la greşita individualizare a pedepsei aplicate pentru infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 215¹ alin. (2) C. pen., şi înlăturarea sporului de 6 luni închisoare, spor nelegal aplicat în conformitate cu dispoziţiile art. 80 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care, în favoarea inculpatei au fost reţinute circumstanţe atenuante.

Inculpata şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 12, 14 şi 17 C. proc. pen.

Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele menţionate de părţi, cât şi prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că doar recursul formulat de inculpată este fondat, însă pentru considerentele care vor urma.

Din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că în cauză a fost judicios reţinută situaţia de fapt, anterior expusă şi care a fost corect încadrată şi în drept, de către instanţa de apel, astfel că nu sunt întemeiate criticile formulate de părţi cu privire la infracţiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 şi fals intelectual, prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991.

Cu privire la infracţiunile de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), se constată că instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală, reţinând că inculpata a comis cu vinovăţie trei infracţiuni de acest gen.

Potrivit Legii nr. 82/1991, efectuarea cu ştiinţă în contabilitate de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale ce se referă în bilanţul contabil constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii (legiuitorul făcând trimitere astfel la dispoziţiile art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), care prevede că falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani).

În cauză, inculpata, în perioada 1999 – 2001, 2001 – 2004, în calitate de director economic şi, respectiv, de contabilă, prin înregistrarea unor acte contabile falsificate şi ordine de plată falsificate a denaturat şi rezultatele contabile care se reflectă în bilanţul societăţilor.

Fără a denatura adevărul, cu ştiinţa că acesta se va reflecta în bilanţul contabil, nu s-ar fi putut realiza şi însuşirea sumelor de bani delapidate de către inculpată.

Practic, ne aflăm în prezenţa infracţiunii, mijloc care a facilitat păgubirea societăţilor comerciale.

În raport de aceste considerente, se constată că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive şi ale infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar pe cale de consecinţă, este legală soluţia de condamnare a recurentei R.M., pentru aceste infracţiuni, pronunţată de instanţa de apel.

Inculpata a fost trimisă în judecată şi pentru săvârşirea a două infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), infracţiuni pentru care, corect a fost achitată de instanţa de fond în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (soluţie menţinută şi de către instanţa de apel).

Potrivit textului de lege menţionat, latura obiectivă a infracţiunii de evaziune fiscală constă în activitatea subiectului infracţiunii care se poate manifesta prin inacţiune/omisiune în tot sau în parte a evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate) sau prin acţiuni (înregistrarea de operaţiuni sau cheltuieli nereale) în scopul de a nu plăti ori diminua impozitele, taxele sau contribuţiile datorate de plătitorul de impozite. Urmare acestei infracţiuni o constituie sustragerea de la plata sumelor datorate bugetului statului.

În speţă, înregistrarea în contabilitatea părţilor vătămate a documentelor întocmite fictiv şi prin care se atestă nereal efectuarea unor cheltuieli nu a fost făcută în vederea sustragerii societăţilor de la plata obligaţiilor legale, inculpata urmărind în fapt realizarea infracţiunilor principale, aceea de delapidare şi acoperirea urmelor acestei infracţiuni. De altfel, fără înregistrarea în contabilitate a documentelor fictiv, inculpata nu ar fi putut să-şi însuşească sumele de bani de la plată, iar prin anularea acestor acte s-a restabilit situaţia financiar-contabilă la cele două societăţi comerciale, astfel că, pretenţiile recurentei părţi civile nu mai au suport în cauză, iar recursul formulat nu este fondat.

Nici motivul de recurs formulat de inculpata R.M. referitor la greşita confiscare specială dispusă în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., nu este fondat.

În cauză, partea vătămată SC D.T.I.E. SRL nu s-a constituit parte civilă, impunându-se confiscarea de la inculpată a sumei care reprezintă prejudiciul cauzat şi care nu a fost acoperit.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpata a transferat din conturile acestei societăţi în conturile SC G.I. SRL, suma de 652.154.843 lei, sumă parţial recuperată, condiţie în care, în mod corect s-a dispus confiscarea de la recurentă a sumei de 347.716.008 lei, cum a stabilit instanţa de apel.

Inculpata nu a putut dovedi că a restituit părţii vătămate integral prejudiciul cauzat.

Hotărârile pronunţate în cauză sunt greşite sub aspectul omisiunii instanţelor de a aplica dispoziţiile Legii nr. 543/2002, referitoare la graţierea unor pedepse, situaţie care va fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 15 C. proc. pen.

Potrivit art. 1 din acest act normativ, se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani, inclusiv.

Se constată că infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 215¹ alin. (2) C. pen., cât şi infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 nu sunt exceptate de la graţiere, nefiind prevăzute în dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 543/2002, sens în care vor fi graţiate pedepsele pentru aceste infracţiuni care au fost săvârşite anterior datei de 4 octombrie 2002.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o individualizare greşită a pedepsei aplicate inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 215¹ alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Astfel, deşi au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea pedepsei, instanţa de apel nu a dat suficientă eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea recurentei.

Astfel, în raport de persoana inculpatei care este relativ tânără, nu este cunoscută cu antecedente penale, a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, ajutând în felul acesta la aflarea adevărului în cauză şi de faptul că a regretat comiterea infracţiunilor, Înalta Curte apreciază că se impune diminuarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de delapidare care a avut consecinţe deosebit de grave.

Aplicarea unei pedepse prea severe în raport cu circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, cât şi cu circumstanţele personale ale inculpatei, poate înlătura efectul educativ şi coercitiv al sancţiunii.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul formulat de inculpata R.M., va casa în parte hotărârile pronunţate în cauză şi rejudecând în fond, va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare stabilită de instanţa de apel, va repune pedepsele în individualitatea lor şi va înlătura sporul de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, va constata graţiate, integral şi condiţionat, pedepsele de 10 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare, prevăzută de art. 215¹ alin. (2) C. pen., comisă în dauna părţii vătămate SC D.T.I.E. SRL şi cea de fals intelectual, prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), comise în perioada 1999 – 2001.

Va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 referitoare la revocarea beneficiului graţierii.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 215¹ alin. (2) C. pen., va contopi pedepsele cu închisoare, executabile, urmând ca în final, inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi un an pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Se va computa prevenţia la zi pentru inculpată.

În temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Cluj.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpata R.M. împotriva deciziei penale nr. 76/ A din 23 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează în parte Decizia sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 967 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului Cluj, în următoarele limite:

Înlătură dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen., şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente, după cum urmează:

- câte 3 luni închisoare, pentru două infracţiuni prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 – art. 76 C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.;

- 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215¹ alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.;

- 10 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215¹ alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 lit. d) C. pen.;

- o lună închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215¹ alin. (1), cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. d) C. pen.;

- câte o lună închisoare, pentru două infracţiuni prevăzute de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 lit. e) C. pen.;

- o lună închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. e) C. pen.

Înlătură sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiate integral şi condiţionat pedepsele de 10 luni închisoare aplicată, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215¹ alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 74 şi art. 76 C. pen., şi 3 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Reduce de la 4 ani la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 215¹ alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, art. 76 lit. a) C. pen., şi menţine pedeapsa complementară.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu două pedepse de câte o lună închisoare, aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, art. 76 C. pen., o pedeapsă de o lună închisoare aplicată, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., o pedeapsă de o lună închisoare aplicată, pentru art. 215¹ alin. (1), cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 74, art. 76 C. pen., şi o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 27 ianuarie 2004 la 29 septembrie 2005.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P.J. Cluj.

Obligă recurenta parte civilă la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 5494/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 5503/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs →

ICCJ. Decizia nr. 5497/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5497/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs