ICCJ. Decizia nr. 5462/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5462/2005
Dosar nr. 3902/2005
Şedinţa publică din 28 septembrie 2005
Deliberând asupra recursurilor de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 64 din 19 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Teleorman, au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1. – P.C.C., după cum urmează:
la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
la 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 719/2003 a Judecătoriei sectorului 4 şi s-a dispus contopirea restului de pedeapsă de 574 zile rămas neexecutat cu pedeapsa de 12 ani închisoare urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 12 ani închisoare.
2. – M.F.C., după cum urmează:
- la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- la 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 3085/2002 a Judecătoria Tg. Jiu şi s-a dispus contopirea restului neexecutat de 524 zile cu pedeapsa de 12 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 12 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu privire la ambii inculpaţi.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpaţilor pe timp de câte 4 ani după executarea pedepsei principale.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la 8.932.000 lei către partea civilă SC V.C. Roşiorii de Vede şi la 10.000.000 lei către partea civilă S.N.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că, în noaptea de 11 august 2004, inculpaţii au forţat, cu un levier, uşa de acces în magazinul SC V.C. SRL Roşiorii de Vede şi au sustras ţigări în valoare de 8.932.000 lei pe care le-au vândut martorului M.I. cu suma de 4.000.000 lei.
În ziua de 19 august 2004, inculpaţii au venit în Alexandria, iar după amiază s-au dus în staţia de taxi şi i-au solicitat părţii vătămate S.N. să-i transporte cu taxiul în comuna Peretu.
După ce partea vătămată le-a comunicat preţul cursei, inculpaţii s-au urcat în maşină. La ieşirea din comuna Buzeşti, inculpatul P.C., care stătea în faţă, i-a cerut părţii vătămate să oprească moment în care inculpatul M.F. a prins, din spate, partea vătămată de gât şi a lovit-o cu un cuţit în antebraţul drept, cerându-i să oprească maşina.
Inculpatul P.C. a coborât şi a venit în partea stângă a maşinii, a deschis uşa din faţă şi împreună cu inculpatul M.F., a obligat partea vătămată să treacă în dreapta după care s-a urcat la volan.
Partea vătămată a spart geamul de la portiera dreaptă faţă, dar nu a reuşit să iasă din maşină întrucât autoturismul a fost pus în mişcare de inculpatul P.C. care, fără a avea permis, a condus maşina până în comuna Plosca unde a virat stânga pe o uliţă, mergând spre câmp.
În tot acest timp partea vătămată ţipa în maşină cerând ajutorul persoanelor aflate pe stradă.
Când au ajuns pe câmp inculpatul P.C. a oprit maşina şi partea vătămată la cererea inculpatului M.F. care a ameninţat-o cu cuţitul, i-a dat suma de 4.600.000 lei rezultată din încasări, după care inculpaţii au abandonat-o pe partea vătămată şi au plecat cu maşina în care au rămas o serie de bunuri ale acesteia (haină, acte, telefoane mobile).
Maşina a fost apoi abandonată de inculpaţi în oraşul Roşiorii de Vede.
S-a reţinut că partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 437 din 9 iunie 2005, a admis apelurile declarate de inculpaţi şi a desfiinţat în parte sentinţa.
Rejudecând instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnând pe fiecare inculpat la 4 ani închisoare.
S-a menţinută pentru fiecare inculpat pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, pedeapsa complimentară şi cea accesorie.
S-a înlăturat obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile către SC V.C. SRL Roşiorii de Vede.
S-a menţinut obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor către partea civilă S.N.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus la zi detenţia preventivă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că lit. e) a art. 209 alin. (1) C. pen., nu este incidentă în cauză deoarece în momentul comiterii furtului magazinul, fiind închis, nu era accesibil publicului.
S-a mai reţinut că obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile către societatea comercială este nelegală deoarece această parte vătămată a arătat expres, că nu se constituie parte civilă.
Instanţa de apel a reţinut că sunt neîntemeiate criticile referitoare la individualizarea pedepselor.
Inculpaţii au declarat recurs susţinând că pedepsele au fost greşit individualizate.
Recursurile îşi găsesc temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu sunt fondate.
Pedepsele au fost just individualizate în raport cu pericolul social concret al faptelor, modalitatea concretă în care acestea u fost comise şi urmările produse, dar şi cu datele ce caracterizează persoana inculpaţilor.
Este de reţinut că ambii inculpaţi sunt recidivişti şi s-au liberat condiţionat cu puţin timp înainte de săvârşirea faptelor deduse judecăţii în prezenta cauză, inculpatul M.F., la data de 27 iulie 2004, şi inculpatul P.C., la data de 10 august 2004. De altfel, inculpaţii s-au cunoscut în penitenciar în timp ce se aflau în executarea unor pedepse.
Toate aceste împrejurări conferă faptelor comise o periculozitate deosebită.
Examinând cauza din oficiu, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare în cadrul recursurilor declarate de inculpaţi.
Aşa fiind, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.F.C. şi P.C.C. împotriva deciziei penale nr. 437 din 9 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 9 decembrie 2004 la 28 septembrie 2005.
Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5458/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5464/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
