ICCJ. Decizia nr. 5503/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5503/2005
Dosar nr. 4775/2005
Şedinţa publică din 29 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 648/ F din 19 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2893/2005, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.S. la 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1064 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti de 501 zile, rest ce s-a contopit cu pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare, în final inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul B.S. este cercetat în altă cauză.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul I.N. din două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe I.N. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat graţierea condiţionată privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 7 luni şi 10 zile, din pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1280 din 23 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, ce s-a adăugat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni, în final rezultând pedeapsa de 8 ani o lună şi 10 zile închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.N. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat graţierea condiţionată privind restul de pedeapsă de 7 luni şi 10 zile, din pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1280 din 23 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, ce s-a adăugat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, în final rezultând pedeapsa de 8 ani o lună şi 10 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse de 8 ani o lună şi 10 zile închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 8 ani, o lună şi 10 zile închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii vătămate N.I.
În baza art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998, art. 999 C. civ., a obligat în solidar pe inculpaţii B.S. şi I.N. la plata sumei de 5.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă V.A.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la 1.800.000 lei cheltuieli judiciare statului din care câte 400.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, în fapt, că la data de 8 iunie 2004, în jurul orelor 17,00, părţile vătămate N.I. şi V.A. se aflau pe Aleea Bucovina, situată în apropierea Parcului IOR.
La un moment dat, de acestea s-au apropiat inculpaţii I.N. şi B.S., care le-au acostat, cu intenţia de a le deposeda de bunuri.
În realizarea acestei rezoluţii infracţionale, inculpatul I.N. a smuls de la gâtul părţii vătămate N.I. un lănţişor din aur şi i-a luat din buzunarul drept al pantalonului un telefon mobil, iar inculpatul B.S. a luat-o de gât pe partea vătămată V.A., cerându-i telefonul şi banii, moment în care aceasta a încercat să-l îndepărteze.
Faţă de reacţia părţii vătămate inculpatul B.S. a atenţionat-o să nu încerce să scape şi prin gesturi a ameninţat-o că îi va face rău, ameninţare care a determinat-o pe partea vătămată să-i dea telefonul.
În continuare, cei doi inculpaţi au proferat ameninţări la adresa părţilor vătămate, după care au plecat având asupra lor bunurile sustrase.
Ulterior, telefoanele mobile au fost vândute de inculpaţi martorului D.M.A., care le-a plătit suma de 1.800.000 lei, fără a cunoaşte provenienţa lor ilicită şi care le-a vândut unei persoane necunoscute.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel inculpatul I.N. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei a cărei reducere a solicitat-o.
Instanţa de apel a respins, ca nefondat, apelul inculpatului constatând, că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise de inculpat şi a reţinut judicios vinovăţia acestuia în concordanţă cu probele administrate.
Cât priveşte pedepsele aplicate inculpatului s-a reţinut că instanţa a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptelor comise de inculpat şi de persoana acestuia a constatat că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia.
Decizia a fost atacată cu recurs de inculpatul I.N. care a reiterat critica invocată în apel, respectiv greşita individualizare a pedepsei pe care o consideră exagerată faţă de circumstanţele sale personale dar şi de cele reale în care s-au comis faptele.
Ca urmare solicită redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este întemeiată.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi cu scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţele au acordat semnificaţia cuvenită atât gradului de pericol social concret ridicat al faptelor săvârşite cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului care este recidivist, fiind condamnat anterior pentru fapte asemănătoare, iar în prezent este cercetat în stare de arest preventiv tot pentru comiterea unor infracţiuni contra patrimoniului.
Pe de altă parte s-a avut în vedere atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal astfel că pedeapsa rezultantă, de 8 ani şi o lună şi 10 zile închisoare ce urmează a fi executată de inculpat ca urmare şi a revocării beneficiului graţierii condiţionate pentru un rest de pedeapsă de 9 luni şi 10 zile închisoare este în măsură să satisfacă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., aşa încât o reducere a acestei pedepse nu se justifică.
Pentru considerentele arătate, analizând cauza şi din oficiu în limitele art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., şi constatând că nu există motive care să ducă la casarea hotărârilor pronunţate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză şi, văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva deciziei penale nr. 576/ A din 19 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5497/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5507/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
