ICCJ. Decizia nr. 5499/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 77 din 3 februarie 2005, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul D.N., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen. și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la comiterea infracțiunii, fiind admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată V.M. și a fost obligat inculpatul la 60.000.000 lei, despăgubiri civile, din care 50.000.000 lei reprezintă daune morale.
Totodată, inculpatul a fost obligat la 24.814.908 lei despăgubiri civile către C.A.S. Prahova și la 7.000.000 lei, cheltuieli judiciare către partea vătămată, reprezentând onorariu de avocat și la 1.400.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, în baza probelor administrate, că la data de 16 octombrie 2004, aflat pe Bd. Republicii din Plopeni și în prezența mai multor persoane, cu un cuțit, inculpatul de 65 ani, D.N. a lovit-o pe partea vătămată V.M. de mai multe ori, în zone vitale, provocându-i leziuni care i-au pus acesteia viața în primejdie.
Datorită unor nemulțumiri pe care inculpatul le avea în legătură cu apartamentul pe care îl preluase de la partea vătămată, cu care a făcut schimb de locuință, plătindu-i totodată acesteia și suma de 130.000.000 lei diferență de preț, la data de 16 octombrie 2004, întâlnindu-se cu partea vătămată pe Bd. Republicii din Plopeni, inculpatul i-a reproșat viciile pe care le-a constatat la apartamentul preluat de la partea vătămată, moment în care între cei doi a izbucnit o ceartă, în timpul căreia starea de nervozitate a inculpatului s-a accentuat și în această împrejurare, cu un cuțit, a aplicat părții vătămate lovituri repetate, care încerca să se apere cu mâinile de atacul acestuia, în zonă aflându-se în trecere diferite persoane, dintre care una, rămasă neidentificată, a solicitat ajutorul celorlalți trecători, moment în care martorul L.C. a intervenit energic și l-a lovit în spate pe inculpatul D.N., cu piciorul, proiectându-l într-o direcție opusă și făcând să-i sară din mână cuțitul.
Expertiza medicală efectuată cu privire la partea vătămată a stabilit că multiplele leziuni suferite au fost perforante, cu secționări de intestin și revărsare de conținut intestinal în cavitatea abdominală, urmate de instalarea șocului mixt, traumatic și hemoragic. Totodată, s-a mai constatat existența a multiple plăgi tăiate la nivelul antebrațului și cotului stâng, aceste leziuni necesitând pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale și punând în primejdie viața victimei.
Audiat în instanță, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii, însă în raport de vârsta înaintată a acestuia, de faptul că a fost sincer și a avut un comportament adecvat anterior comiterii faptei, s-a apreciat că la încadrarea juridică a faptei în art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., cu consecința prevăzută de art. 76 lit. b) C. pen., pentru individualizarea judiciară a pedepsei.
în ceea ce privește despăgubirile solicitate de partea vătămată instanța de fond a apreciat în raport de probele administrate, că un cuantum de 60.000.000 lei despăgubiri civile din care suma de 50.000.000 lei, daune morale, ar putea fi de natură să aducă o reparare a prejudiciului material cât și celui nepatrimonial suferite de partea vătămată prin cheltuielile medicale, dar și prin suferințele fizice și psihice cauzate prin fapta sa de către inculpat.
împotriva sentinței au declarat apel partea civilă V.M. și inculpatul D.N.
în motivele invocate, partea civilă a criticat modalitatea de soluționare a laturii penale cât și a celei civile a cauzei, considerând că în mod nejustificat s-au reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 - art. 76 C. pen., raportat la situația de fapt, iar prin fapta sa inculpatul a cauzat acesteia multiple plăgi la nivelul abdomenului și la mâna stângă.
în motivele invocate, inculpatul a criticat netemeinicia sentinței. în esență, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței în latura penală și reindividualizarea pedepsei, deoarece cuantumul de șase ani închisoare este prea mare. A precizat că, în latura civilă este de acord să acopere cuantumul despăgubirilor civile și morale în sumă de 60 milioane lei.
Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de partea civilă, a casat hotărârea atacată și înlăturând dispozițiile art. 74 -art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Prin aceeași decizie au fost majorate despăgubirile materiale de la 10 milioane lei la 30 milioane lei, iar daunele morale de la 50 milioane lei la 80 milioane lei.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Instanța de apel a constatat că se impunea majorarea despăgubirilor materiale cât și a daunelor morale deoarece partea civilă a făcut dovada cu acte a contravalorii deplasărilor cu taximetrul cât și achiziționarea de bunuri alimentare speciale necesare însănătoșirii sale.
De asemenea, martorii audiați în cauză au relatat că anterior comiterii faptei partea civilă desfășura pentru completarea veniturilor sale activități de croitorie, activități pe care însă nu le mai poate presta din cauza sechelelor rămase în urma agresiunii suferite.
Referitor la apelul declarat de inculpat s-a apreciat că împrejurarea reținută de prima instanță că inculpatul are vârsta de 65 ani nu este de natură a determina reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 - art. 76 C. pen., față de împrejurările în care s-a comis fapta și de pericolul social ridicat al acesteia.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs partea civilă care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând majorarea cuantumului daunelor materiale și morale în raport de cheltuielile efectuate pentru deplasare, alimentație specifică, medicamente și tratamente pe care le-a efectuat.
în ce privește daunele morale a căror majorare o solicită, partea civilă își motivează cererea susținând că a suferit foarte tare de pe urma loviturilor de cuțit primite de la inculpat.
Recursul părții civile este fondat în parte, în ce privește cuantumul daunelor morale a căror majorare se impune.
Potrivit art. 14 alin. (3) C. proc. pen. și art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Din probele administrate în cauză rezultă că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea vătămată, au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite, sechelele postraumatice care afectează negativ viața părții vătămate comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.
Ca atare, corect instanțele de fond și de apel au decis că partea civilă, urmare vătămărilor fizice cauzate prin infracțiune, a suferit și vătămări psihice și alterarea condițiilor de viață, ceea ce justifică obligarea inculpatului la plata daunelor morale.
Cât privește cuantumul acestor daune, este de reținut că, în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului, instanțele au obligația de a stabili întinderea în raport cu gravitatea vătămărilor produse și de intensitatea suferințelor cauzate.
în raport de aceste considerente, majorarea daunelor morale se impune, în condițiile în care repararea acestei daune trebuie privită nu atât ca o compensare materială, care fizic nu este posibilă, ci ca o măsură menită să ofere victimei o ușurare a suferințelor.
Față de împrejurarea că pentru aceste daune nu se administrează probatorii, iar cuantumul acestora este greu de stabilit în lipsa unor criterii legale, este de reținut că sumele de bani ce trebuie acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii. Astfel, asemenea sume nu trebuie să aibă caracter sancționator excesiv pentru autorul daunei și nici să constituie un venit nejustificat pentru victimă, ci o despăgubire justă, o reparare a prejudiciului moral.
Față de considerentele arătate, înalta Curte apreciază că acordarea unei sume de 200 milioane lei părții vătămate cu titlu de daune morale realizează o dezdăunare morală rezonabilă a părții civile, astfel încât sub acest aspect recursul urmează a fi admis și a se dispune majorarea cuantumului daunelor morale.
în ce privește despăgubirile materiale acordate părții civile, înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel, care a majorat aceste despăgubiri la 10 milioane de lei este corectă și susținută de probele administrate în cauză sub acest aspect, așa încât o majorare a acestora nu se justifică.
Așa fiind, recursul declarat de partea civilă urmează a fi admis, iar hotărârea atacată casată numai în limitele arătate.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5500/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5496/2005. Penal → |
|---|
