ICCJ. Decizia nr. 5502/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 154 din 16 martie 2005, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpații B.C., P.Șt. și B.G., la câte o pedeapsă de 7 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) C. pen.
în baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată privitor la restul neexecutat de 572 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată anterior inculpatului B.G., prin sentința penală nr. 2958 din 18 noiembrie 2002 a Judecătoriei Galați și, în urma contopirii acestui rest cu pedeapsa aplicată în cază, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 luni închisoare, în total 7 ani și 5 luni închisoare.
Totodată, au fost condamnați inculpații G.V. și P.C., la câte o pedeapsă de 7 ani și 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
De asemenea, a mai fost condamnat prin aceeași hotărâre, inculpatul N.V., la 7 ani și 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată a restului neexecutat de 489 zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat, prin sentința penală nr. 1719/2001 a Judecătoriei Galați, iar inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 4 luni, în total 7 ani și 6 luni închisoare.
A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepsele rezultante, durata reținerii și arestării preventive de la 19 ianuarie 2004 la zi pentru toți inculpații, cu excepția inculpatului N.V., care s-a sustras de la urmărirea penală și judecată.
în sfârșit, prin aceeași hotărâre, inculpatul B.M.G. a fost condamnat, la 3 ani închisoare pentru aceeași infracțiune, cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 și 110 C. pen.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat a sumei de câte 120.000 lei.
în esență, s-a reținut că au pătruns împreună în incinta Bazei de fier vechi nr. 2 de pe platforma părții vătămate CS I.S. SA Galați, de unde au sustras bunuri în valoare de 2.366.331 lei, iar pentru a-și asigura scăparea și păstrarea bunurilor sustrase au aruncat cu pietre, bâte din lemn și cu o tavă metalică spre cei care i-au surprins.
Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 43/ A din 11 iulie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, menținând starea de arest a acestora și deducând, din pedepsele aplicate pentru fiecare, perioadele reținerii și arestării preventive.
Prin recursurile declarate și susținute prin apărător, inculpații au solicitat, după cum urmează:
- în principal, achitarea inculpatului N.V., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că nu există probe care să dovedească, în mod cert, participația sa la săvârșirea infracțiunii, iar în subsidiar, reducerea pedepsei acestuia;
- reducerea pedepselor celorlalți inculpați.
Recursurile inculpaților sunt fondate, dar pentru un alt motiv decât cele invocate, constatat din oficiu, care se referă la greșita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen., eroare care constituie cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Sub acest aspect, art. 8 din C.E.D.O. impune ca, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părintești prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen., cum este cazul în speță, instanța are obligația să verifice în concret dacă și în ce măsură această pedeapsă servește scopului legitim al protecției minorului.
Or, în cauză, instanțele fără a-și îndeplini această obligație, au interzis automat drepturile părintești ale inculpatului ca efect al condamnării acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Examinând dacă și în ce măsură, în cazul dat, se impunea această pedeapsă accesorie, Curtea constată că aplicarea ei este nejustificată, întrucât infracțiunile săvârșite de inculpați nu privesc nemijlocit minorul sau valorile adiacente intereselor acestuia.
Pentru aceste considerente, se vor admite, sub acest aspect, recursurile inculpaților și se vor casa hotărârile atacate numai privitor la greșita aplicare a pedepsei accesorii, prevăzută de art. 71 C. pen., cu referire la art. 64 lit. d) C. pen., dispoziție care urmează să fie înlăturată.
în rest, motivele de recurs invocate de inculpați sunt nefondate.
Astfel, participația inculpatului N.V. la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie rezultă din declarațiile coinculpaților P.C., G.V., B.G. și B.M.G., date în cursul urmăririi penale.
Revenirile acestor inculpați asupra acestor declarații nu sunt justificate prin argumente care să determine o altă convingere. Astfel, inculpatul B.G., la instanță, încercând să justifice revenirea asupra celor declarate la procuror a arătat că "la parchet am dat declarații mincinoase întrucât mi-a fost teamă de procuror, deși acesta nu m-a amenințat în nici un fel".
Relatările acestor inculpați se coroborează cu declarațiile martorului B.C., care a arătat că, în timp ce asigura paza în noaptea respectivă, la SC N. SRL Galați, în jurul orelor 2,00, au auzit zgomot și l-a văzut pe inculpatul N.V. împreună cu ceilalți inculpați descărcând o cantitate de fier vechi, pe care au cântărit-o, fier vechi pe care Nicolae Valentin o primise, în calitate de achizitor de serviciu.
Nici motivul invocat de inculpați, referitor la greșita individualizare a pedepselor nu este fondat.
în raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de tâlhărie, reflectat de săvârșirea în grup a acesteia, în împrejurările agravante, reținute de instanțe, pedepsele aplicate cu fost just individualizate și nu s-a impus reducerea lor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6485/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5501/2005. Penal → |
|---|
