ICCJ. Decizia nr. 6485/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 134 din 8 iunie 1996, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpații M.M. și H.G., la câte 22 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., la câte 6 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (3) C. pen.)], și la câte un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 14 din Decretul nr. 466/1979 raportat la art. 312 C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Totodată, inculpatul M.M. a fost condamnat, la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 20 C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar inculpatul H.G., la 3 ani și 4 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea, de 22 ani închisoare, cu un spor de 3 ani închisoare, urmând ca, în final, fiecare să execute câte o pedeapsă de 25 de ani închisoare, 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., precum și măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul Oradea, pe o durată de 5 ani.
Prin aceeași sentință, a fost condamnată și inculpata R.E.G., la 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 176 lit. c) și d) C. pen., la 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 13,art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen., și la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 14 din Decretul nr. 466/1979, raportat la art. 312 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. a) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, cu un spor de un an închisoare, urmând, ca, în final, să execute o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., și interzicerea dreptului de a se afla în municipiul Oradea, pe o durată de 3 ani.
A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepse durata arestului preventiv, de la 12 ianuarie 1996 la zi, pentru inculpații M.M. și R.E.G., și de la 13 ianuarie 1996, la zi, pentru inculpatul H.G.
Potrivit unui plan anterior stabilit, inculpații aflându-se într-o criză de bani au hotărât să atace un taximetrist, înarmându-se, în acest scop cu un satâr, inculpatul M.M., și cu o măciucă, inculpatul H.G.
Astfel, conform planului, s-au urcat în mașina părții vătămate N.A., inculpata R.E.G. în față, iar inculpații M.M. și H.G. în spate, și i-au indicat taximetristului să meargă pe o stradă izolată din Oradea.
Deși șoferul a dorit să oprească, inculpatul M.M. i-a cerut să meargă mai departe și, la un moment dat, cei doi inculpați, aflați în spate, l-au lovit pe șoferul N.A. în cap, respectiv, inculpatul M.M. cu satârul, iar inculpatul H.G. cu o măciucă, provocând decesul victimei.
Ulterior, au pus victima în portbagaj și au căutat o străduță laterală unde să o abandoneze, aruncând-o peste un gard de beton, după care, reveniți la mașină, au căutat bani, iar pentru a nu fi depistați, au rupt microfonul stației radio. Au încercat să fure și mașina, dar nu au reușit pentru că se pierduseră cheile.
în tot acest timp, inculpata R.E.G., a stat, în imediata apropiere, de pază. Aceiași inculpați au luat apoi, un alt taximetrist, condus de partea vătămată V.T. I-au indicat acestuia să-i transporte în zona Clubului D. din Oradea și, după ce taximetristul i-a dus pe câteva străzi, la un moment dat, când se aflau pe o stradă laterală, inculpatul H.G. i-a cerut acestuia să oprească, sub pretextul de a verifica dacă a ajuns la imobilul pe care, afirmativ, "îl căutau".
în momentul opririi, taximetristul a coborât din mașină pentru a căuta o cheie în portbagaj, cu care să efectueze un reglaj la autoturism. Profitând de situație, inculpații l-au atacat, cu intenția de a-l deposeda de bani.
Concret, inculpata R.E.G. i-a aplicat un spray paralizant peste față, iar inculpatul H.G. i-a aplicat o lovitură cu o măciucă, în cap. Partea vătămată a strigat după ajutor și a reușit să fugă la restaurantul M., situat în apropiere, unde a anunțat persoanele aflate în bar, despre cele întâmplate.
în urma agresiunii suferite, partea vătămată a necesitat îngrijiri medicale pe o durată de 9 zile.
Pentru a nu fi descoperiți și a-și asigura scăparea, inculpații au intrat în albia Crișului Repede, unde au stat în apă, aproximativ 40 de minute, așteptând să se retragă din zonă mașinile unor taximetriști care veniseră la locul faptei, pentru a-i prinde și deferi organelor de poliție.
După săvârșirea acestei ultime fapte, în noaptea respectivă, inculpații au dormit toți în mașină, iar a doua zi, au procurat suma de 30.000 lei de la martorul P.F., care a reținut drept gaj, o verighetă, de la inculpatul M.M., după care s-au reîntors la Râmnicu Vâlcea.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 92/ A din 7 mai 1999, a admis apelurile inculpaților M.M., H.G. și R.E.G., a desființat sentința, dispunând descontopirea pedepselor rezultante aplicate inculpaților, de câte 25 de ani închisoare pentru inculpații M.M. și H.G. și 10 ani închisoare, pentru inculpata R.E.G., în pedepsele componente a înlăturat sporurile aplicate acestora și, în baza art. 22 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., art. 176 lit. d) C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen., și art. 25 - art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pe inculpatul H.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 176 lit. d) și art. 211 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar pe inculpata R.E.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) C. pen., și a pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 14 din Decretul nr. 466/1979, raportat la art. 312 C. pen., ambele cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), aplicate inculpatului H.G., în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, urmând ca, în final, acesta să execute o pedeapsă de 4 ani și 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen., și de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatei R.E.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 14 din Decretul nr. 466/1979, raportat la art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în pedeapsa cea mai grea, de un an și 6 luni închisoare, un spor de 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpata să execute o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 74 C. pen.
Au fost înlăturate prevederile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pentru inculpatul M.M., iar pentru toți trei inculpații, pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului H.G. și s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv, până la 7 mai 1999.
Totodată, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților M.M. și R.E.G., constatându-se că pedepsele aplicate au fost executate.
Totodată, a fost respinsă cererea de despăgubiri civile formulată de părțile civile V.I., N.I.A., N.A.J.
împotriva acestei decizii a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, solicitând casarea deciziei și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond.
Prin decizia penală nr. 4332 din 7 noiembrie 2000, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de Parchet, casând decizia atacată numai cu privire la dispoziția de achitare a inculpaților:
- M.M., pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și instigare la tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 25 raportat la art. 20, 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- H.G., pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174, 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- R.E.G., pentru complicitate la infracțiunea de omor prevăzută de art. 26 raportat la art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A menținut dispozițiile sentinței penale nr. 134 din 8 iunie 1998 a Tribunalului Bihor cu privire la condamnarea inculpaților și la pedepsele ce urmează să le execute.
A dedus din pedepse durata arestării preventive.
împotriva acestei decizii, condamnatul M.M. a formulat în scris contestație la executare, iar în ședința publică din 16 noiembrie 2005 a precizat că formulează contestație în anulare, solicitând admiterea acesteia în temeiul art. 386 C. proc. pen., casarea deciziei atacate și rejudecarea recursului întrucât la data soluționării acestuia, respectiv 7 noiembrie 2000, nu a fost asistat de vreun apărător.
Examinând decizia atacată, înalta Curte constată următoarele:
Cererea formulată în scris de condamnat nu poate fi avută în vedere ca o contestație la executare întrucât, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 461 lit. c) C. proc. pen.
Pe de altă parte, motivul invocat de condamnat în sensul că nu a fost asistat de apărător la data soluționării recursului, respectiv 7 noiembrie 2000, nu este fondat întrucât așa cum rezultă din practicaua deciziei penale atacate (încheierea din 3 octombrie 2000) apărarea inculpatului a fost asigurată de avocatul G.A., apărător desemnat din oficiu.
Așa încât, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., urmează ca înalta Curte să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare.
în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6499/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5502/2005. Penal → |
|---|
