ICCJ. Decizia nr. 5574/2005. Penal
| Comentarii |
|
Constată că prin sentința penală nr. 43 din 21 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 774/2005, s-a dispus admiterea plângerii formulată de petiționara S.V. împotriva ordonanței din 7 ianuarie 2005, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 3060/P/2004, și a rezoluției din 7 februarie 2005 a procurorului general al Parchetului Curții de Apel București dată în dosarul nr. 213/II-2/2005.
S-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru a se pronunța asupra săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., de către notarul public F.N.
în temeiul art. 192 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
La data de 27 octombrie 2004, petiționara S.V. a formulat, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, plângere penală, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a notarilor publici F.N. și V.R.G., precum și a altor 7 persoane pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals, uz de fals și neglijență în serviciu.
în motivarea plângerii, petiționara a invocat mai multe aspecte de nelegalitate privind încheierea contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat la 3 octombrie 1988 de către notarul public F.N., precum și în legătură cu încheierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat la 7 martie 2003, de notarul public V.R.G., respectiv a contractului de garanție imobiliară încheiat de același notar public la 19 martie 2003.
Aceste înscrisuri autentice se referă la imobilul din strada Mătăsari București ce a aparținut petiționarei, imobil cu care aceasta a garantat un împrumut, ce a făcut obiectul primului contract încheiat de notarul public F.N., dar care a fost scos la licitație și a fost adjudecat prin vânzarea licitației publice iar ulterior a ajuns în proprietatea unei unități comerciale, în baza contractului încheiat de notarul public V.R.G., care la rândul său a folosit imobilul respectiv pentru garantarea unui împrumut obținut de la B.C.R
în plângerea formulată de petiționară se reține săvârșirea de către cei doi notari a infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., și art. 291 C. pen.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din 14 octombrie 2004, dată în dosarul nr. 2806/2004, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de notarul public F.N., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), precum și disjungerea cauzei față de numitul C.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București.
Ulterior, prin Ordonanța nr. 3060/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) și g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de notarul public F.N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen., precum și față de notarul public V.R.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246,art. 289 și art. 291 C. pen., și art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.
în temeiul art. 38 C. proc. pen., art. 42 C. proc. pen., art. 45 și art. 30 alin. (1) lit. a), c) și d) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei pentru celelalte 7 persoane indicate de petiționară în plângere și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București.
în ceea ce privește soluția pronunțată față de notarul public F.N., procurorul a făcut referire la ordonanța din 14 octombrie 2004 dată în dosarul nr. 2806/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, constatându-se că infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., a intervenit prescripția răspunderii penale.
în privința notarului public V.G. care a autentificat contractul de vânzare - cumpărare nr. 763 din 7 martie 2003, respectiv 968 din 19 martie 2003 s-a arătat că acesta a avut în vedere actul de adjudecare nr. 88 din 6 septembrie 2002, precum și încheierea de intabulare nr. 13156/2002 a Judecătoriei sectorului 2 București, din ambele rezultând că terenul corespunzător imobilului din Str. Mătăsari, sector 2 se află în proprietatea și nu în folosința vânzătorului.
Prin rezoluția procurorului general al Pachetului de pe lângă Curtea de Apel București, din 7 februarie 2005, dată în dosarul nr. 213/II-2/2005, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționară împotriva ordonanței din 7 ianuarie 2005.
S-a reținut că soluția dată față de notarul F.N. este legală și temeinică iar afirmația petiționarei, în sensul că notarul ar fi comis infracțiunea de înșelăciune sub forma complicității, nu are suport probator. Nu se poate reține astfel, infracțiunea de complicitate la înșelăciune care se comite cu intenție directă și care nu a fost dovedită în nici un fel față de autor.
în privința celuilalt notar, s-a constatat că încheierea de intabulare nr. 13156/2002 a fost dată în Camera de Consiliu, la data de 4 noiembrie 2002, astfel încât data trecută pe aceasta ca fiind 24 iulie 2002 este o eroare materială cauzată de grafia persoanei care a completat-o, eroare care nu a fost remediată deoarece părțile nu au solicitat acest lucru.
Instanța de fond a apreciat, urmare analizei înscrisurilor existente la dosarul cauzei, că procurorul nu s-a pronunțat în mod explicit decât sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ordonanța din 14 octombrie 2004, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., ordonanța din 7 ianuarie 2005, iar prin rezoluția procurorului general, din 7 februarie 2005, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarei, care se referă, între altele, și la nepronunțarea asupra uneia dintre infracțiunile invocate în plângere, respectiv cea de complicitate la înșelăciune.
Prin urmare, cu referire la notarul public F.N., instanța de fond a apreciat că soluțiile date de procuror sunt în parte corecte, fiind necesară trimiterea cauzei la parchet pentru a se pronunța și cu privire la infracțiunea de complicitate la înșelăciune.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București solicitând casarea hotărârii și pe fond respingerea plângerii formulate de petiționara S.V. ca nefondată.
în motivele scrise se arată că petiționara a mai formulat o plângere la 13 octombrie 2004 prin care a prezentat aceeași situație de fapt în ceea ce privește activitatea infracțională a notarului public F.N.
Prin urmare, procurorul s-a pronunțat asupra tuturor faptelor nefiind necesară trimiterea cauzei la parchet.
Recurentul F.N. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie fără a preciza, în scris sau oral motivele.
Examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată următoarele:
Declanșarea activității organelor de urmărire penală este condiționată, în toate cazurile, de încunoștințarea acestora despre săvârșirea unei infracțiuni.
Plângerea, ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală, trebuie să cuprindă, potrivit art. 222 C. proc. pen.: numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut, și a mijloacelor de probă.
Din analiza prevederilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen., nu rezultă că plângerea trebuie să cuprindă, pe lângă elementele arătate anterior, și indicarea încadrării juridice a faptei. Prin urmare, indicarea greșită, de către cel care face sesizarea, a unei asemenea încadrări în plângere, nu poate determina alte efecte procesuale și un alt regim juridic decât cel care rezultă din probele administrate.
în cauza de față se constată că petiționara S.V. a formulat plângere penală împotriva notarilor F.N. și V.G. solicitând tragerea la răspundere penală a acestora întrucât la data de 30 octombrie 1998 notarul public F.N. a autentificat un contract de împrumut cu garanție imobiliară fără a verifica titlul de proprietate al terenului asupra căruia a fost instituită ipoteca, acesta aparținând statului.
Același aspect îl sesizează și în privința notarului public V.G., care fără a verifica titlul de proprietate asupra terenului din Str. Mătăsari a autentificat contractul prin care s-a constituit ipoteca asupra aceluiași teren.
Cu privire la aspectele sesizate, procurorul s-a pronunțat prin rezoluția nr. 3060/P/2004 din 7 ianuarie 2005 dispunând neînceperea urmăririi penale față de notarul V.G., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), și art. 291 C. pen., respectiv art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., și față de notarul public F.N., pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen.
Plângerea formulată în condițiile art. 278 C. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 213/II-2/2005.
Relativ la infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., reținută în sarcina notarului public F.N., urmează a se observa că aceeași petiționară a sesizat organele judiciare la data de 13 octombrie 2004, învederând aceeași situație de fapt în ceea ce privește activitatea infracțională a notarului public F.N., iar procurorul s-a pronunțat prin ordonanța din 14 octombrie 2004 dată în dosarul nr. 2806/P/2004 încadrând faptele în dispozițiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), și art. 291 C. pen.
Pentru aceste infracțiuni în mod corect s-a constatat că a intervenit prescripția a răspunderii penale față de data încheierii contractului, 30 octombrie 1998, și data la care petiționara s-a dresat parchetului cu plângere, 13 octombrie 2004.
în atare condiții, procurorul s-a pronunțat asupra tuturor faptelor cu care a fost sesizat prin plângere, atribuindu-le acestora încadrarea juridică corespunzătoare.
Cât privește fondul cauzei, soluția pronunțată de procuror este legală, aspect reținut și motivat judicios de către instanța de fond.
în privința faptelor reținute în sarcina notarului public F.N., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 și art. 291 C. pen., s-a constatat corect împlinirea termenului de prescripție al răspunderii penale calculat în condițiile prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Cât privește activitatea notarului public V.G., care a autentificat contractul de vânzare - cumpărare nr. 763 din 7 martie 2003, respectiv 968 din 19 martie 2003 se constată că acesta a avut în vedere actul de adjudecare nr. 88 din 6 septembrie 2002, precum și încheierea de intabulare nr. 13156/2002 a Judecătoriei sectorului 2 București, din ambele rezultând că terenul corespunzător imobilului din str. Mătăsari se află în proprietatea și nu în folosința vânzătorului. De altfel critica parchetului nu vizează soluția pronunțată de instanță cu privire la acest aspect.
Pentru considerentele expuse anterior, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 43 din 21 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.
Va casa sentința penală atacată și, în rejudecare, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara S.V. împotriva ordonanței din 7 februarie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 3060/P/2004, și a rezoluției din 7 februarie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dată în dosarul nr. 213/II-2/2005.
în conformitate cu prevederile art. 3854alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., se va lua act de declarația recurentului F.N. de retragere a recursului formulat împotriva aceleiași sentințe.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiționara la plata sumei de 60 RON (600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, pentru judecata în fața instanței de fond.
în același temei și cu același titlu a obligat recurentul F.N. la plata sumei de 60 RON ( 600.000 lei).
| ← ICCJ. Decizia nr. 5576/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5571/2005. Penal → |
|---|
