ICCJ. Decizia nr. 5570/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 705 din 13 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 4817/2004, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și art. 13 din Legea nr. 678/2001 (două fapte) și art. 329 alin. (1) C. pen. (trei fapte), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în trei infracțiuni prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., parte vătămată M.R.I., și o infracțiune prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., părți vătămate: D.Șt. și V.L.I.
în baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului N.T.P., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism (parte vătămată M.R.).
în baza art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de proxenetism (părți vătămate D.Șt. și V.L.I.) și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în temeiul art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menținut starea de arest a inculpatului și a computat din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 22 aprilie 2004 la zi.
în baza art. 309 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 309.000.000 lei, obținută prin activitatea infracțională.
S-a constatat că părțile vătămate M.R.I., D.Șt. și V.L.I., nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, următoarele:
în data de 21 ianuarie 2004, organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în imobilul din str. Mircea Vulcănescu, un tânăr acosta diferite persoane care practică prostituția sub protecția unui proxenet.
La data de 22 aprilie 2004, în baza autorizației nr. 86 din 20 aprilie 2004 a Tribunalului București, în imobilul menționat s-a efectuat o percheziție domiciliară, fiind depistate următoarele persoane: inculpatul N.T.P., părțile vătămate M.R.I. de 27 ani, D.Șt. de 17 ani și V.L.I. de 16 ani.
Partea vătămată M.R.I. a declarat că practică prostituția de aproximativ 2 ani iar de 5 luni locuia în imobilul din strada Mircea Vulcănescu la inculpatul N.T.P.
în același imobil practicau prostituția și părțile vătămate D.Șt. și V.L.I.
Din declarațiile acestora rezultă că obțineau sume de bani cuprinse între 200-300 lei care erau predați inculpatului N.T.P. De asemenea, clienții, fie erau racolați de pe stradă de către inculpat, fie veneau singuri, întrucât cunoșteau adresa.
Inculpatul cunoștea că două dintre fetele care se prostituau erau minore, afirmând acest lucru atunci când consuma băuturi alcoolice.
Partea vătămată D.Șt. a arătat că venea singură în locuința inculpatului pentru a se prostitua primind sume cuprinse între 200.000 - 300.000 lei pe care le împărțea cu acesta.
Aceleași sume de bani erau obținute de părțile vătămate M.R.I. și V.L.I., parte din acestea fiind primite de inculpatul N.T.P.
Instanța de fond a apreciat că faptele săvârșite de inculpat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. (o faptă), și art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. (2 fapte), nefiind realizate conținutul constitutiv al infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în concurs cu trei infracțiuni de proxenetism.
în speță, nu se poate reține existența concursului între infracțiunile prevăzute de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 C. pen., atâta vreme cat faptele inculpatului nu sunt comise în condițiile traficului de persoane. Sub acest aspect, traficul de persoane reprezintă o infracțiune scop, în sensul că existența ei este condiționată de urmărirea unui scop și anume acela al exploatării unei persoane în sensul dat de art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001, adică în executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate; ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire; obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală; prelevarea de organe; efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
în cazul infracțiunii de proxenetism scopul este altul, respectiv practicarea prostituției.
Cum practicarea prostituției de către părțile vătămate s-a făcut cu consimțământul acestora, fără ca inculpatul să fie nevoit să recurgă la constrângere, fraudare, înșelăciune sau promisiuni fără bază reală, faptele acestuia se circumscriu dispozițiilor art. 329 C. pen., respectiv art. 329 alin. (1) și (3) C. pen.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul N.T.P., ambele vizând greșita individualizare a pedepsei.
Prin decizia penală nr. 581/ A din 21 iulie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 2325/2005, au fost respinse, ca nefondate, ambele apeluri, menționându-se ca fiind legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și computată perioada arestării preventive a acestuia de la 22 aprilie 2004 la zi.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul N.T.P. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., apreciind că pedepsele aplicate sunt greșit individualizate.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cat și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Analizând probatoriul dispus și administrat în cauză, se constată că faptele reținute în sarcina inculpatului, constând în înlesnirea practicării prostituției prin găzduirea părților vătămate, două dintre acestea fiind minore, în locuința sa și tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către acestea, au fost corect stabilite.
De asemenea, încadrarea juridică a faptelor în infracțiunile de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., respectiv art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., sunt legale.
Ținând seama de principiul individualizării pedepselor, acestea trebuie stabilite în raport de pericolul social al faptei săvârșite precum și în raport de individualitatea infractorului.
Gradul de pericol social al faptei, rezultă din împrejurările concrete în care au fost comise, modul în care au fost săvârșite, scopul urmărit prin săvârșirea infracțiunii.
De asemenea, gravitatea urmărilor infracțiunii sunt de natură, să contribuie la determinarea gradului de pericol social concret al faptelor.
Pe de altă parte cunoașterea trăsăturilor de natură a caracteriza persoana inculpatului și a explica, astfel cauzele care au dus la săvârșirea infracțiunii sunt necesare pentru alegerea și aplicarea unor sancțiuni eficiente.
în speța analizată, inculpatul N.T.P. a înlesnit practicarea prostituției de către părțile vătămate, două dintre acestea fiind minore, aspect cunoscut de inculpat, găzduindu-le în locuința sa din București.
Activitatea sa infracțională s-a desfășurat pe o durată îndelungată de timp iar sumele de bani obținute de părțile vătămate erau însușite de inculpat.
Antrenarea în activitatea ilicită a unor minore, și tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției, corelat cu urmările infracțiunii, reflectă gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite.
Scopul sancțiunii, în general, nu este acela de a distruge personalitatea făptuitorului ci dimpotrivă, de a găsi cele mai rezonabile limite și modalități de executare, care să garanteze resocializarea acestuia.
în cauză, înalta Curte apreciază că instanțele au evaluat corect gradul de pericol social al faptelor, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, reținând în favoarea acestuia circumstanțe judiciare atenuante, aplicând pedepse ce corespund scopului instituit prin art. 52 C. pen., respectiv acela de a educa inculpatul în spiritul respectării valorilor sociale încălcate și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.T.P. împotriva deciziei penale nr. 581/ A din 21 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.
în baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 22 aprilie 2004 la 3 octombrie 2005.
în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent a fost obligat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON (1.000.000 lei) a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5571/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5573/2005. Penal → |
|---|
