ICCJ. Decizia nr. 5586/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 452/ PI din 3 iunie 2005, Tribunalul Timiș, secția penală, a dispus în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., și art. 76 lit. b), condamnarea inculpatului L.D. la un an închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestului preventiv de la 15 februarie 2005 la zi.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat un cuțit, folosit la săvârșirea infracțiunii.
S-a luat act că partea vătămată C.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat, în temeiul art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002, la 11.106.245 lei către Spitalul Județean Timișoara, cu titlul de cheltuieli de spitalizare.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
în fapt, s-a reținut că, în seara zilei de 17 mai 2004, în jurul orelor 19,00, inculpatul s-a întors acasă de la lucru și în fața blocului s-a întâlnit cu mai mulți tineri, printre care C.C., H.C. și M.D. Acesta din urmă era în relații de dușmănie cu inculpatul din cauza unui incident violent care s-a consumat în cursul anului 1999. Ajuns în fața blocului inculpatul l-a văzut pe M.D. și l-a întrebat ce caută în zonă, au început să se certe și să se îmbrâncească. După incident M.D. s-a deplasat la un local din apropiere amenințând că va veni cu mai mulți prieteni, iar inculpatul s-a îndreptat spre scara de acces din interiorul imobilului în care locuiește.
A fost oprit de C.C. care l-a ținut de mână și l-a îndemnat să se bată cu M.D., însă inculpatul și-a continuat drumul și ajuns acasă i-a povestit soției ce s-a întâmplat. în acest timp, pe geamul deschis al apartamentului se auzea vocea lui C.C. care striga "moldovene".
Inculpatul s-a înarmat cu un cuțit și a coborât în fața blocului unde se afla C.C., lângă bancă, s-a apropiat de acesta și cu cuțitul l-a lovit în zona latero - scapulară dreapta și hemitoracică. Victima pentru a se apăra a ridicat brațele și a fost lovit în fața posterioară a brațului drept. După aplicarea loviturilor, inculpatul s-a întors în apartamentul său.
C.C. a fost transportat la Spitalul Județean, unde i-au fost acordate primele îngrijiri.
în certificatul medico - legal nr. 800 din 27 mai 2004, s-a arătat că numitul C.C. avea mai multe semne de violență, leziunile putând fi rezultatul lovirii directe și repetate cu corp tăietor înțepător, precizându-se că viața victimei a fost pusă în primejdie pentru vindecare fiind necesare 25 zile de îngrijiri medicale.
Din raportul medico - legal efectuat de I.M.L. Timișoara, cu nr. 2219 din 28 decembrie 2004, a rezultat că leziunile de violență s-au produs prin lovire directă și repetată cu un corp tăietor - înțepător, viața victimei a fost pusă în primejdie din cauza pierderii masive de sânge și leziunile necesită pentru vindecare un număr de 50 de zile. Medicii au mai opinat că leziunile de la nivelul brațului drept al victimei, constituie leziune de autoapărare.
Din declarațiile inculpatului, ale martorilor L.E., F.I., C.I., precum și ale părții vătămate C.C., a rezultat că acesta a fost provocat în mai multe rânduri de partea vătămată spunându-i "că este o vinitură un moldovean, îi ia aerul" în cadrul discuțiilor cu locatarii blocului în care locuiesc părțile.
De asemenea, fapta a fost săvârșită de inculpat la provocarea părții vătămate, care a împiedicat inculpatul să meargă la locuința sa spunându-i "dacă ești șmecher stai aici jos să te bați", iar când acesta se afla în locuința sa i-a strigat "moldovene, hai jos să te bați".
Pe fondul acestor provocări sistematice ale părții vătămate C.C., inculpatul, la data reținută în actul de sesizare a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul, părții vătămate, cauzându-i leziunile arătate în actele medicale depuse la dosarul cauzei.
Ca circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului s-a reținut la individualizarea pedepsei starea de provocare a părții vătămate, care a creat acestuia o puternică surescitare nervoasă, lipsa de antecedente penale ale inculpatului, respectiv comportamentul bun avut de acesta până la săvârșirea faptei, dar și atitudinea procesuală a inculpatului care pe tot parcursul cercetării a recunoscut și regretat fapta săvârșită, făcând aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., coborând pedeapsa prevăzută de lege sub minimul special.
S-a avut în vedere la individualizarea pedepsei și circumstanțele generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în special împrejurării comiterii faptei, urmarea imediată a acestuia, gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului.
împotriva sentinței a declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul, prin apelul declarat a criticat sentința în partea privind greșita reținere a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., solicitând înlăturarea acestei circumstanțe atenuante și majorarea pedepsei aplicate, iar inculpatul în apelul formulat a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în dispozițiile art. 182 C. pen.
Verificându-se legalitatea și temeinicia sentinței supuse apelului, a constatat că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, făcând o corectă încadrare în dispozițiile legale sus menționate respectiv art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
Inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit în zone vitale ale corpului părții vătămate (zona latero - scapulară dreaptă, hemitoracele drept supra bazal și subaxilar) cauzând leziuni victimei, care a necesitat pentru vindecare, un număr de 50 de zile, punându-i viața în primejdie. Față de obiectul folosit la agresiune, cuțit, apt de a produce moartea victimei, în zona unde au fost aplicate loviturile de cuțit și consecințele acestor leziuni, duc la concluzia că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea acestuia.
Prima instanță, în mod greșit a reținut scuza provocării reținută de art. 73 lit. b) C. pen.
Din probele administrate, din declarațiile martorului M.D., a părții vătămate și declarația scrisă de inculpat de la dosar urmărire penală rezultă că cel care a provocat scandalul a fost tocmai inculpatul. După incidentul avut în casa scărilor, inculpatul s-a urcat apoi în bloc, a luat un cuțit și apoi a coborât aplicând victimei mai multe lovituri cu cuțitul. Starea de tulburare psihică cauzată inculpatului a fost determinată de incidentul pe care acesta l-a avut cu martorul M.D., însă, după terminarea acestui scandal, la un oarecare interval de timp, inculpatul, după ce a urcat sus în apartament și a luat cuțitul, a coborât apoi din nou în fața blocului, unde a aplicat aceste lovituri.
Este evident că făptuitorul a acționat din răzbunare, datorită unor discuții avute anterior cu victima și martorul M.D., iar acțiunea de vătămare a victimei nu a fost consecința unei puternice tulburări sau emoții care să fi fost determinate de victimă. La aplicarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., trebuie să existe și o proporție între actul provocator al victimei și replica inculpatului, aceasta trebuie să corespundă intensității tulburării sau emoției determinate de actul provocator.
Instanța greșit a reținut prevederile art. 73 lit. b) C. pen., și a făcut o greșită individualizare a pedepsei atunci când a aplicat inculpatului doar pedeapsa de un an închisoare.
Pentru considerentele arătate, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 261/ A din 20 iulie 2005 a dispus următoarele:
în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș declarat împotriva sentinței penale nr. 452/PI/2005 a Tribunalului Timiș, a desființat sentința penală, cu privire la aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., dispoziție pe care a înlăturat-o și rejudecând a majorat pedeapsa aplicată inculpatului L.D. de la un an închisoare la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e), pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Conform art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul L.D. împotriva aceleiași sentințe.
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenția la zi pentru acesta.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul L.D.
Prin motivele de recurs, inculpatul a reiterat cererea formulată și la instanța de apel, prin care critică greșita încadrare juridică dată faptei, întrucât nu a urmărit suprimarea vieții victimei, solicitând schimbarea încadrării juridice dată faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen.
De asemenea, a criticat hotărârea instanței de apel, sub aspectul greșitei înlăturări a scuzei provocării, în condițiile în care a fost provocat de partea vătămată, iar între părți exista un conflict latent.
în subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate de instanța de apel, avându-se în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cât și circumstanțele sale personale.
în drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3859pct. 17 (referitor la greșita încadrare juridică dată faptei), pct. 171 (referitor la situația că în cauză a fost aplicată greșit legea) și pct. 14 (referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate).
Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele menționate și prin prisma cazurilor de casare invocate de inculpat, înalta Curte constată că recursul formulat este fondat, însă numai cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanța de apel.
Corect au reținut instanțele, pe baza probelor administrate, că fapta inculpatului care, în ziua de 17 mai 2004, după ce s-a înarmat cu un cuțit, a lovit-o pe partea vătămată C.C., în zona latero - scapulară dreapta și hemitoracică, precum și în fața posterioară a brațului drept (când victima s-a apărat ridicând brațele) întrunește elementele constitutive ale tentativei la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.
în cauză nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă în varianta agravantă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., respectiv că prin fapta inculpatului s-a pricinuit victimei o vătămare corporală de natură a-i pune în primejdie viața, pentru următoarele considerente:
Punerea în primejdie a vieții persoanei, în varianta prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., presupune crearea unui pericol grav și imediat pentru viața victimei prin fapta săvârșită, respectiv crearea posibilității reale și concrete ca victima să înceteze din viață.
în acest caz, făptuitorul nu urmărește moartea victimei și nici nu acceptă acest rezultat, el acționând numai în vederea vătămării corporale a victimei.
Ori, în cauză, probele administrate conduc la concluzia că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit moartea părții vătămate, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.
Astfel, în cauză, se reține intenția inculpatului nu de a vătăma integritatea corporală, ci de a ucide, intenție care rezultă din împrejurările concrete în care s-a săvârșit tentativa la infracțiunea de omor calificat, respectiv inculpatul a folosit un instrument, respectiv un cuțit cu lama de 8 cm instrument apt de a produce moartea, aplicarea loviturilor s-a făcut într-o regiune vitală a corpului (zona latero - scapulară dreapta și hemitoracică), inculpatul a aplicat mai multe lovituri victimei, care a fost nevoită să se apere. De asemenea, în sensul existenței intenției inculpatului de a ucide se află și raporturile tensionate existente între părți.
Totodată, din raportul medico - legal efectuat în cauză rezultă că leziunile de violență s-au produs prin lovire directă și repetată cu un corp înțepător, viața victimei fiind pusă în primejdie.
în consecință, se reține că inculpatul a acționat cu intenție indirectă de a ucide, în sensul că deși nu a urmărit producerea rezultatului letal, l-a prevăzut, acceptând posibilitatea producerii lui, astfel că în mod corect s-a stabilit că fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.
De asemenea, înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de apel că în cauză nu este incidentă scuza provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Circumstanța atenuantă a provocării există atunci când infracțiunea s-a săvârșit sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau adusă prin altă acțiunea ilicită gravă.
în cauză nu se poate reține scuza provocării, cum a solicitat inculpatul având în vedere că nu sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. anterior citate, având în vedere că din declarația olografă a inculpatului, declarațiile părții vătămate și din declarațiile martorului M.D., reiese că cel care a creat starea conflictuală în data de 17 mai 2004, provocând un incident care a avut ca urmare lovirea martorului.
După epuizarea acestui moment, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit, cu care a lovit-o pe victimă care i se adresa cu apelativul "moldovene".
Pentru reținerea circumstanței atenuante este necesar ca actul provocator să fie de o anumită gravitate, respectiv să fie susceptibil să provoace o puternică tulburare sau emoție în psihicul inculpatului.
Ori, în cauză există o dispoziție între actul pretins provocator al victimei și riposta inculpatului, respectiv inculpatul a "răspuns" cu lovituri de cuțit la expresiile verbale folosite de partea vătămată și considerate jignitoare.
De altfel, starea de tulburare psihică în care s-a aflat inculpatul a fost consecința atitudinii agresive a acestuia față de martor, cu care avea o relație conflictuală.
în concluzie, acțiunea de vătămare a victimei nu a fost consecința unei puternice tulburări sau emoții care să fie determinate de aceasta, care să determine reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
însă, după cum s-a menționat anterior recursul formulat de inculpat este fondat sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.
Astfel, se constată că instanța de apel nu a dat suficientă relevanță reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., dispoziții menținute din hotărârea primei instanțe.
Astfel, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea severă în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, deși nu se poate reține în favoarea inculpatului scuza provocării, se apreciază că și atitudinea părții vătămate care adresa cuvinte jignitoare inculpatului a determinat sporirea tensiunii psihice a acestuia, care a culminat cu aplicarea loviturilor de cuțit.
Prima instanță a reținut în favoarea inculpatului, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., ținând seama de conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptei (este infractor primar, era angajat în muncă) și de atitudinea acestuia după săvârșirea faptei, în sensul că până la data arestării sale preventive s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală și a fost sincer, ajutând la aflarea adevărului în cauză.
înalta Curte apreciază că reducerea pedepsei aplicate de instanța de apel, este de natură a contribui la îndeplinirea dublului scop, educativ și preventiv, al pedepsei astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
La redozarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv natura și gravitatea faptei, urmările socialmente periculoase ale acesteia, dar și persoana inculpatului.
în raport de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul inculpatului, va casa în parte decizia și rejudecând, va reduce pedeapsa aplicată de la 9 ani la un an și 8 luni închisoare, făcând aplicarea art. 76 lit. b) C. pen.
Având în vedere că pedeapsa principală aplicată este mai mică de 2 ani, nefiind întrunite cerințele art. 65 C. pen., referitor la aplicarea pedepsei complementare, va înlătura aplicarea dispozițiilor referitoare la interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Se va computa la zi prevenția pentru inculpat.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5587/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5590/2005. Penal → |
|---|
