ICCJ. Decizia nr. 5594/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5594/2005
Dosar nr. 1572/2005
Şedinţa publică din 4 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12/ F din 6 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea pentru întreruperea executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul O.C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a motivat că potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. A1/5694/2004 din 14 decembrie 2004 al I.M.L. Prof. Mina Minovici, condamnatul poate fi tratat în reţeaua sanitară A.N.P., cu indicaţia de efectuare periodică a consultului urologic.
Apelul declarat de condamnat care a cerut să se constate că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 101/ A din 15 februarie 2005 pronunţată de secţia I penală de la Curtea de Apel Bucureşti.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar O.C. a declarat recurs. A depus acte şi a cerut casarea hotărârilor, admiterea cererii şi întreruperea executării pentru ca să poată să se trateze într-un spital din reţeaua Ministerului Sănătăţii.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa. În acest caz, executarea pedepsei se întrerupe până când condamnatul se va găsi în situaţia de a putea executa pedeapsa.
În raport de actele medico-legale potrivit cărora O.C. nu suferă de o boală care să-l pună în imposibilitate de a executa pedeapsa soluţia adoptată de prima instanţă şi menţinută în apel este legală şi temeinică.
În mod judicios s-a motivat că existenţa unei boli nu determină automat întreruperea executării pedepsei şi că este necesar să se stabilească pe baza unei expertize medico-legale faptul că boala împiedică executarea pedepsei în regim de detenţie. Actele la care a făcut referire condamnatul, bilete de internare şi corespondenţa (răspuns la nişte cereri adresate A.N.P.) nu pot constitui temei al întreruperii executării câtă vreme aşa cum s-a reţinut şi prin hotărârile atacate, expertiza medico legală nu confirmă susţinerile condamnatului.
Aşa fiind, urmează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul O.C. împotriva deciziei penale nr. 101 din 15 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5591/2005. Penal. Art. 182 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5596/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
