ICCJ. Decizia nr. 5591/2005. Penal. Art. 182 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5591/2005
Dosar nr. 4850/2005
Şedinţa publică din 4 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3081 din 18 decembrie 1998, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.N.C., pentru săvârşirea infracţiunii dec vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
S-a reţinut că, la data de 20 iunie 1998, a avut loc între inculpat şi partea vătămată G.V.I. o altercaţie, în timpul căreia partea vătămată l-a lovit cu o piatră pe inculpat, cauzându-i leziuni, a căror vindecare au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Imediat inculpatul a reacţionat, lovind partea vătămată cu un ciocan, de mai multe ori, în regiunea capului, provocându-i o pierdere de substanţă osoasă din calota craniană, ceea ce constituie o infirmitate permanentă, fără ca viaţa să-i fie pusă în primejdie.
Prin sentinţa penală nr. 505 din 7 martie 2001, Judecătoria Braşov a condamnat pe inculpatul G.N.C., la 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1), cu aplicarea art. 109, art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., şi l-a obligat la plata sumei de 617.355 lei despăgubiri civile, în solidar cu părţile responsabile civilmente, către Spitalul Judeţean Braşov.
Apelul declarat de inculpatul G.C. a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 635 din 15 octombrie 2001 a Tribunalului Braşov.
Recursul declarat de inculpat a fost respins, de asemenea, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 35/ R din 22 ianuarie 2002, de către Curtea de Apel Braşov.
Împotriva sus-menţionatelor hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, susţinând că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică în art. 182 alin. (1) C. pen., în loc de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
Prin Decizia nr. 2579 din 29 mai 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a admis recursul în anulare, a casat hotărârile atacate şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Braşov, reţinând că fapta comisă de inculpatul G.N.C. întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, iar competenţa de judecare în primă instanţă revine Tribunalului Braşov.
Această din urmă instanţă, prin sentinţa penală nr. 494/ S din 9 decembrie 2003, a schimbat încadrarea juridică a faptei în art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. din acelaşi cod, şi în baza acestui text de lege l-a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani conform art. 861 C. pen.
Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuia să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.
I s-a atras atenţia asupra prevederilor art. 864 C. pen.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente G.M. să plătească părţii civile Spitalul Judeţean Braşov suma de 617.355 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor medicale acordate părţii vătămate G.I.
Împotriva sentinţei tribunalului au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, criticând-o pentru greşita individualizare a pedepsei, sub aspectul cuantumului scăzut şi al modalităţii de executare.
Prin Decizia penală nr. 128/ Ap din 14 mai 2004, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa atacată şi rejudecând, în baza art. 333 C. proc. pen., a restituit cauza privind pe inculpatul G.N.C. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, în vederea prezentării inculpatului a materialului de urmărire penală, cu respectarea dispoziţiilor art. 253 C. proc. pen.
S-a reţinut că materialul de urmărire penală a fost prezentat inculpatului, asistat de apărător, de către organul de cercetare penală la data de 30 iulie 1998.
După acest moment s-au efectuat acte noi de cercetare penală care îl privesc direct pe inculpatul G.N.C., fără ca ulterior să se procedeze la o nouă prezentare a materialului de urmărire penală.
Decizia penală nr. 128/ Ap din 14 mai 2004 a Curţii de Apel Braşov a fost recurată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov susţinându-se că greşit curtea, ca instanţă de apel a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov.
Prin Decizia nr. 1012 din 11 februarie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de parchet, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei penale nr. 494 din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Braşov, la Curtea de Apel Braşov.
Se motivează că restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov pentru a efectua o nouă prezentare a materialului de urmărire penală, nu era necesară, întrucât este greşită, căci actele la care s-a referit instanţa de apel nu-l vizau pe inculpatul G.N.C.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 21/ Ap/MF din 4 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei penale nr. 494/ S din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Braşov, pe care a menţinut-o.
Se motivează că tribunalul a reţinut corect situaţia de fapt în concordanţă cu probele administrate şi faptei i s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare.
Totodată, instanţa a aplicat o pedeapsă just individualizată conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în ceea ce priveşte durata.
De asemenea, instanţa a dispus în mod justificat suspendarea executării sub supraveghere.
Împotriva deciziei penale nr. 21 din 4 iulie 2005 a Curţii de Apel Braşov a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, invocându-se cazul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinându-se că durata pedepsei aplicate inculpatului G.N.C. şi modalitatea de executare a acesteia nu corespund dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Se solicită admiterea recursului şi în urma rejudecării cauzei, să se majoreze cuantumul pedepsei şi executarea să se facă în regim privativ de libertate.
Critica nu este fondată.
Se constată că pedeapsa aplicată inculpatului G.N.C., în baza art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. din acelaşi cod, a fost judicios individualizată pe baza criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind corespunzătoare în raport cu gravitatea faptei săvârşite, cu împrejurările concrete în care s-a comis fapta şi cu persoana inculpatului, faţă de datele ce caracterizează persoana inculpatului, minor la data faptei, la prima faptă penală, a recunoscut şi regretat comiterea faptei.
Totodată, se constată că şi modalitatea de executare a pedepsei prin suspendarea executării sub supraveghere este corespunzătoare, instanţa apreciind justificat că în viitor conduita inculpatului va fi bună şi fără privarea de libertate.
Critica fiind deci neîntemeiată şi cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul declarat de parchet este nefondat şi urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, urmează a se dispune ca onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 21 din 4 iulie 2005 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul G.N.C.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5585/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5594/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
