ICCJ. Decizia nr. 5566/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE C.ŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5566/2005
Dosar nr. 4530/2005
Şedinţa publică din 3 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 677 din 10 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5970/2003, s-a dispus, în baza art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. a), b) şi i) şi art. 176 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului O.M.B., la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă perioada arestării preventive de la 17 august 2000 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 C. proc. pen., combinat cu art. 998 şi art. 999 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de părţile civile P.I. şi K.A., fiind obligat la câte 50.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse pretenţiile civile formulate de P.D. şi C.V.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 60.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarele:
Inculpatul O.M.B., de cetăţenie româno-germană, era un cunoscut jucător al cazinourilor, frecventând deseori C.V., pasiune care nu-i era străină nici victimei M.P.
Cu privire la „activitatea" victimei în incinta Casei V. s-a reţinut că aceasta obişnuia să împrumute, cu dobândă disproporţionat de mare, diverse sume de bani împătimiţilor jocurilor de noroc.
În luna septembrie 1999, inculpatul şi victima s-au întâlnit la Cazinoul C.V., unde primul a împrumutat suma de 13.200 dolari S.U.A., aşa cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată găsit asupra lui P.M., sumă ce trebuia restituită la 1 octombrie 1999.
Pentru garantarea împrumutului, inculpatul a lăsat victimei cu titlu de gaj maşina sa şi talonul acesteia.
Nemulţumit de faptul că inculpatul nu a restituit la scadenţă suma împrumutată, P.M. a început să întreprindă demersurile necesare recuperării banilor.
Astfel, în data de 8 octombrie 1999, victima l-a sunat pe inculpat de la telefonul mobil de două ori, la orele 15,51 şi la 15,56, iar la 16,01 s-a purtat o convorbire la acelaşi număr de telefon.
Întrucât nu a reuşit recuperarea sumei, victima l-a chemat pe martorul R.N. din Ploieşti, urmând ca, în data de 8 octombrie 1999 seara, să se întâlnească cu inculpatul în acelaşi scop.
Inculpatul i-a solicitat martorului R.N., în data de 8 octombrie 1999, să-i asigure transportul până la Cofetăria D., situată în Piaţa Dorobanţi unde urma să se întâlnească cu victima căreia intenţiona să-i restituie o parte din banii împrumutaţi cu titlu de împrumut.
De asemenea, inculpatul a fost cel care l-a contactat telefonic pe P.M., stabilind ora şi locul de întâlnire, fapt ce rezultă din conţinutul listingurilor telefonice.
În aceste împrejurări, martorul R.N. a ajuns la sediul firmei inculpatului, în jurul orelor 18,30, inculpatul aducându-i la cunoştinţă faptul că împrumutase bani de la victimă, cu dobândă foarte mare.
Prezenţa inculpatului şi a martorului R.N. la sediul firmei a fost observată şi de martorul V.E.
Înainte de plecare, la cererea inculpatului, R.N. a îmbrăcat o bluză de trening aparţinând inculpatului, lăsându-şi propria bluză la firmă, fapt confirmat şi de martorul V.E.
Cu motivarea că îi este teamă să nu fie agresat, inculpatul a luat o sacoşă în care se afla un cuţit de vânătoare, o bâtă de lemn din trusa de pescuit, un cuţit de dimensiuni reduse şi o bandă adezivă, premeditând astfel săvârşirea faptei.
În jurul orelor 19,30, victima s-a deplasat cu autoturismul Dacia Break spre Calea Dorobanţi, unde a şi parcat autoturismul, fiind găsit ulterior săvârşirii faptei în data de 12 octombrie 1999.
De asemenea, inculpatul O.M.B. s-a urcat la volanul autoturismului TOYOTA pe care l-a condus, îndreptându-se spre Calea Dorobanţi, cerându-i martorului R.N. să se ascundă sub o prelată în portbagajul autoturismului.
Ajungând în Piaţa Dorobanţi, inculpatul O.M.B. a coborât din autoturism, în timp ce R.N. stătea în continuare ascuns sub prelată, iar după câteva minute s-a întors cu victima, căreia i-a spus că urma să meargă la Ploieşti pentru a-i restitui cei 10.000 dolari S.U.A.
Autoturismul a început să ruleze în direcţia Ploieşti pe DN 1, circulând aproximativ 1,5 km pe Şoseaua Podului Snagov, după care, părăsind DN 1 s-a îndreptat în direcţia Palatului Snagov. După scurt timp, inculpatul a părăsit brusc carosabilul, oprindu-se la circa 3 m de marginea şoselei.
Martorul R.N. a rămas în continuare ascuns în autoturismul inculpatului, însă a putut sesiza discuţia aprinsă dintre acesta şi victima P.M. care, a afirmat că nu are încredere în O.M.B. şi că nu mai vrea să ajungă la Ploieşti, solicitându-i totodată, acestuia să meargă la discoteca din Snagov unde se găseau mai mulţi prieteni de-ai victime.
Imediat după ce autoturismul a fost oprit, R.N. a ieşit de sub prelată, a ajuns pe bancheta din spate şi văzând că victima îl cuprinsese cu braţul stâng de gât pe inculpat, a intervenit şi a lovit-o pe aceasta cu muchia palmei în regiunea posterioară a gâtului.
Ulterior, în timp ce martorul R.N. a imobilizat victima, ţinând-o de braţe, inculpatul a lovit-o pe aceasta în cap şi pe tot corpul, cu bâta confecţionată din lemn, care fusese depozitată între scaunul şoferului şi caroserie. În acest incident, din greşeală, inculpatul l-a lovit pe martor cu bâta.
Prin mai multe manevre, inculpatul a reuşit să repună maşina pe carosabil, a virat dreapta şi a mers aproximativ 500 m în direcţia Snagov, în timp ce victima a rămas ghemuită cu mâinile acoperindu-i capul, fără a scoate vreun cuvânt.
Încercând să scoată victima din maşină, inculpatul a coborât din autoturism, l-a ocolit prin partea din faţă, a deschis portiera din dreapta faţă, după ce anterior inculpatul ridicase siguranţa portierei din interior, dar, întrucât victima era inertă nu au reuşit să desfacă centura de siguranţă şi au tăiat-o cu un cuţit pe care îl luaseră de la sediul SC O.I.M. SRL.
În momentul în care victima a fost dată jos din maşină, spre surprinderea celor doi, s-a ridicat şi a început să meargă cu paşi nesiguri. La îndemnul inculpatului, după 10-12 m, martorul R.N. a ajuns victima din urmă şi a îmbrâncit-o, iar aceasta a căzut în faţă peste nişte buşteni. Imediat, inculpatul a luat din portbagajul autoturismului TOYOTA o bâtă metalică, aplicându-i victimei în cap şi pe tot corpul mai multe lovituri, în urma cărora acesta a decedat.
Ulterior, la solicitarea inculpatului, martorul R.N. a târât cadavrul 28 m, unde l-au abandonat.
În continuare, cei doi s-au îndepărtat spre Vila 23 şi ulterior, spre DN 1 în direcţia Bucureşti. În drum spre sediul firmei, aceştia au observat că victimei îi căzuse un telefon mobil şi puloverul, iar inculpatul le-a aruncat în drum spre Bucureşti.
În apropierea locului faptei, cadavrul victimei fiind descoperit, la data de 10 octombrie 1999, în Pădurea Snagov, a fost găsită una din cheile autoturismului marca MERCEDES 300 condus de inculpat, cealaltă cheie fiind găsită la sediul firmei SC O.I.M. SRL.
Cu ocazia percheziţiei s-a constatat că inculpatul deţinea o armă fără să posede permis corespunzător.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul O.M.B., solicitând achitarea sa în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 540 din 4 iulie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1936/2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menţinând ca fiind legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă perioada prevenţiei de la 17 august 2000 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că starea de fapt a fost stabilită corect de prima instanţă, iar încadrarea juridică a faptei este legală.
De asemenea, individualizarea judiciară a pedepsei corespunde criteriilor stabilite prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi exigenţelor impuse prin art. 52 C. pen.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul O.M.B., solicitând casarea acestora şi în cadrul rejudecării, achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat restituirea cauzei procurorului, pentru completarea urmăririi penale.
Inculpatul recurent a invocat necesitatea vizionării unui număr de 12 casete video care cuprind înregistrările de la C.V. din ziua respectivă şi care demonstrează că nu este autorul faptei reţinute în sarcina sa prin actul de trimitere în judecată.
Au fost depuse mai multe înscrisuri din care rezultă activitatea pe care inculpatul o desfăşura la firmele pe care le administra.
Înalta Curte, examinând hotărârile pronunţate prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3856 C. proc. pen., raportat la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, iar potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate.
În dreptul nostru, funcţionează aşadar, principiul liberei aprecieri a probelor, concluzia la care ajung organele judiciare sprijinindu-se pe probe indubitabile care dovedesc existenţa infracţiunii şi vinovăţia inculpatului.
În cauza de faţă se observă că, starea de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată în apel, constând în aceea că la începutul lunii octombrie inculpatul O.M.B., cu premeditare şi din interes material, în public şi prin cruzimi a ucis victima P.M., este corectă, iar încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. a), b) şi i) şi art. 176 lit. a) C. pen., este legală.
De asemenea, a fost corect reţinută în sarcina inculpatului infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul deţinând fără drept, la locuinţa sa, un pistol cu gaze fără să posede permis de port armă.
Împrejurările comiterii infracţiunii de omor de către inculpatul O.M.B. rezultă fără dubiu din declaraţiile martorilor, precum şi din celelalte probe administrate şi interpretate corect de către instanţa de judecată.
Relevante sub acest aspect sunt declaraţiile martorului R.N., care a şi fost condamnat pentru infracţiunea de omor, potrivit cărora inculpatul era un cunoscut jucător al cazinourilor atât în Germania cât şi în România, cheltuind sume uriaşe.
Înclinaţia inculpatului spre astfel de jocuri era cunoscută şi de martorul P.D.R., partener de afaceri cu inculpatul, care a arătat că relaţiile dintre ei s-au răcit, începând cu primăvara anului 1999 când inculpatul a început să joace la cazinouri, dispărând sume importante de bani de la firmă.
În aceste împrejurări, inculpatul a cunoscut-o pe victima P.M. care frecventa cazinourile din Bucureşti, obişnuind totodată, să împrumute sume de bani cu o dobândă disproporţionat de mare, la diverse persoane împătimite de jocurile de noroc.
Având nevoie de bani, inculpatul a împrumutat de la victimă suma de 13.200 dolari S.U.A. cu obligaţia de a fi restituiţi la data de 1 octombrie 1999.
Faptul că lucrurile au stat astfel, rezultă din înscrisul găsit în apropierea victimei cu ocazia cercetării la faţa locului.
Potrivit acestuia, inculpatul se obliga să restituie suma la 1 octombrie 1999, lăsând maşina sa cu talonul sub formă de gaj.
Dat fiind faptul că data scadenţei era depăşită, iar inculpatul nu avea banii necesari pentru acoperirea împrumutului, a luat hotărârea de a se întâlni cu victima P.M.
Premeditarea săvârşirii faptei rezultă, cu prisosinţă, din declaraţiile martorilor audiaţi de instanţa de judecată şi de procuror.
Astfel, martorul R.N. a relatat că, în data de 8 octombrie 1999, a fost contactat telefonic de inculpat, solicitându-i să vină de la Ploieşti la Bucureşti.
Apoi, inculpatul i-a spus că a împrumutat de la un prieten o sumă mare de bani, observând totodată, că „O.M.B. se afla într-o stare de agitaţie şi nervozitate care pe mine m-a speriat".
A fost de acord să-l însoţească la sediul firmei şi să pună într-o sacoşă un cuţit de vânătoare, o bâtă din lemn din trusa de pescuit, un cuţit şi o bandă adezivă.
De asemenea, a fost de acord să lase bluza sa de trening la sediul firmei şi să se îmbrace cu bluza de trening aparţinând inculpatului.
Aceleaşi aspecte sunt relevate şi de martorul V.E. care a arătat că după plecarea celor doi, a găsit la firmă o bluză de calitate inferioară care nu aparţinea inculpatului, acesta obişnuind să-şi cumpere lucruri scumpe.
Cât priveşte desfăşurarea ulterioară a evenimentelor, martorul R.N. arată că, după ce au ajuns în Pădurea Snagov, pentru a-l putea elibera pe inculpat din mâinile victimei, mâna dreaptă a lui P.M. fiind încolăcită de gâtul lui O.M.B., i-a aplicat două lovituri cu palma în spatele gâtului.
În timp ce victima a fost imobilizată, inculpatul a lovit-o în cap şi peste tot corpul cu bâta care se afla între scaunul şoferului şi caroserie.
Relevant este, de asemenea, faptul că în cursul cercetării judecătoreşti, martorul R.N. a arătat că declaraţia dată în cursul urmăririi penale este conformă cu realitatea, menţinând-o în totalitate.
Înainte ca victima să fie abandonată, inculpatul, folosindu-se de o bâtă metalică i-a aplicat acesteia în zona capului, mai multe lovituri în urma cărora s-a produs decesul.
După consumarea infracţiunii, inculpatul i-a cerut martorului să ducă autoturismul TOYOTA în curtea imobilului mamei sale din localitatea Ploieşti, aspect confirmat şi de martora N.L.
În atare condiţii, susţinerile inculpatului, în sensul că în seara zilei de 8 octombrie 1999, în jurul orelor 20,00, oră la care s-a produs altercaţia urmată de moartea victimei, s-ar fi aflat în Restaurantul C.V. sunt nereale şi în mod judicios au fost înlăturate de instanţele de judecată.
Cu privire la acest aspect urmare rolului activ al instanţei, s-a comunicat faptul că inculpatul a intrat în restaurant prima dată, în ziua de 8 octombrie 1999, la ora 6,15, iar martora K. nu a confirmat întâlnirea cu inculpatul la ora 20,00, aceasta având loc mult mai târziu, respectiv în jurul orelor 21,00.
Coroborând astfel declaraţiile martorilor cu celelalte probe administrate, procesele-verbale de cercetare la faţa locului, procesele-verbale de cercetare a autoturismelor MERCEDES, TOYOTA şi autoturismul marca Dacia Break rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, procesul-verbal prin care se consemnează refuzul inculpatului O.M.B. privind efectuarea unei confruntări cu martorul R.N., rezultă indubitabil că inculpatul O.M.B. este autorul faptei reţinută în sarcina sa.
În raport de datele prezentate anterior, analizate şi prin prisma cerinţelor impuse de art. 333 C. proc. pen., se constată ca fiind nefondată şi cererea inculpatului privind restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale.
Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M.B. împotriva deciziei penale nr. 540 din 4 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 17 august 2000 la zi.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M.B. împotriva deciziei penale nr. 540 din 4 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
În temeiul dispoziţiilor art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 17 august 2000la 3 octombrie 2005.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei).
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5519/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5572/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
