ICCJ. Decizia nr. 5690/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 698 din 13 mai 2005, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice.
în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului C.V. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, și art. 33 lit. a) C. pen.
în baza art. 2 alin. (1) și (2) și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul C.V. la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
în baza art. 4 și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 C. pen.
în baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția inculpatului de la 8 octombrie 2004 la zi.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.L. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
în baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 202 din 26 februarie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 514 din 9 septembrie 2003 a Curții de Apel București, pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 10 ani, rezultând o pedeapsă de 12 ani închisoare.
în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 202 din 26 februarie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 514 din 9 septembrie 2003 a Curții de Apel București, pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 3 ani, rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția inculpatului de la 7 noiembrie 2001 la 11 noiembrie 2001 și de la 8 octombrie 2004 la zi.
în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 1,50 gr. Heroină, în vederea distrugerii.
în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 7.630.000 lei consemnată la C.E.C. - Agenția Victoria, conform recipisei de consemnare nr. 42.30.01/04/04.6/000436, la dispoziția Parchetului Tribunalului București.
S-a dispus restituirea către inculpați a bunurilor a bunurilor confiscate și depuse la D.G.P.M.B. - Camera de Corpuri Delicte.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în data de 7 octombrie 2004, în urma unui denunț, aparținând numitului S.D.A., organele de poliție au urmărit și ulterior imobilizat pe inculpatul C.V. și învinuiții V.A. și P.S.M., pentru ca în urma unei percheziții corporale și a autoturismului cu care se deplasau respectivii să se descopere asupra inculpatului C.V. trei pungulițe din plastic care conțineau o substanță pulverulentă de culoare maro, despre care inculpatul a afirmat că sunt doze de heroină. în același autoturism cu care se deplasa inculpatul și cei doi învinuiți, au mai fost găsite 11 pungulițe din plastic care conțineau aceeași substanță pulverulentă de culoare maro despre care inculpatul C.V. a arătat că reprezintă doze de heroină pe care le-a cumpărat de la un anume L. din zona Pasajului Victoriei.
Condus la sediul poliției și luând cunoștință cu prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul C.V. a fost de acord să colaboreze cu organele de poliție pentru prinderea în flagrant a numitului L., în acest sens punându-se la dispoziția inculpatului suma de 5.000.000 lei, bancnotele respective fiind înregistrate într-un proces verbal, de asemenea, asupra inculpatului efectuându-se o percheziție corporală. în continuare, inculpatul C.V. a luat legătura cu numitul L. stabilind să se întâlnească în Pasajul Victoria în vederea cumpărării a 25 doze de heroină, contra sumei de 5.000.000 lei, tranzacția încheindu-se, în jurul orelor 00,45, în Pasajul Victoria, pentru ca imediat după efectuarea schimbului, organele de poliție să imobilizeze și să identifice pe numitul L., acesta fiind inculpatul B.L. în urma percheziției corporale, s-a găsit asupra acestuia alte 16 pungulițe ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej, suma de 12.630.000 lei și 2 telefoane mobile. Procedându-se la examinarea seriilor bancnotelor găsite asupra inculpatului B.L. s-a constatat că o parte din acestea, în sumă totală de 5.000.000 lei au seriile identice cu bancnotele folosite de inculpatul C.V. pentru cumpărarea celor 25 doze de heroină. Audiat de către organele de urmărire penală, inculpatul B.L. a arătat că cele 16 doze de heroină găsite asupra sa erau destinate consumului propriu.
împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpații C.V. și B.L.
Prin apelul său, inculpatul C.V. a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, pedeapsa fiind excesivă în raport c dispozițiile art. 15 și 16 din Legea nr. 143/2000 și circumstanțele sale, pe parcursul procesului având o poziție sinceră și înțelegând gravitatea faptei.
în apelul său inculpatul B.L. a criticat sentința pentru nereținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, deoarece în urma denunțului său au fost identificați numiții B.M. și I.C.D. și au fost trimiși în judecată.
De asemenea, și alte elemente pozitive, precum situația sa socială și materială nu au fost valorificate de instanța de fond la stabilirea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 479 din 21 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de inculpați, desființând parțial sentința penală atacată și, pe fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.V. în pedepsele componente.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare, urmare a aplicării dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 4 și art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la un an închisoare la 10 luni închisoare, urmare aplicării dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele urmând ca inculpatul C.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B.L. în pedepsele componente.
în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat inculpatul B.L., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 202/2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 514 din 9 septembrie 2003 a Curții de Apel București, pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 3 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare.
în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 luni închisoare.
în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 202 din 26 februarie 2003 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 514 din 9 septembrie 2003 a Curții de Apel București, pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 10 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) C. pen., și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urma să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
A computat prevenția inculpatului C.V. de la 8 octombrie 2004 la 21 iunie 2005 și a inculpatului B.L. de la 7 noiembrie 2001 la 11 noiembrie 2001 și de la 8 octombrie 2004 la zi și se menține starea de arest a inculpaților.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații B.L. și C.V.
Prin recursul declarat, parchetul a solicitat menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Inculpații, prin apărători, au lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursurilor lor.
Examinând hotărârile pronunțate prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, înalta Curte constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților.
Hotărârile sunt criticabile, însă, sub mai multe aspecte.
Astfel, în mod greșit instanța de apel a procedat la reținerea în favoarea inculpatului B.L. a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
în acest sens, pe de o parte, se constată că, în cauză, urmărirea penală s-a finalizat cu întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței la data de 3 noiembrie 2004, iar denunțul inculpatului B.L. a fost formulat la 28 noiembrie 2004, după terminarea urmăririi penale.
Prin urmare, nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000 care reglementează că beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de art. 2 - art. 10 care, în timpul urmăririi penale, denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri.
Pe de altă parte, astfel cum rezultă din adresa D.I.I.C.O.T. nr. 66/II/2005 din 16 martie 2005, în urma denunțului formulat de inculpatul B.L., înregistrat cu nr. 250D/P/2004, la 8 februarie 2005, a fost întocmit rechizitoriul prin care au fost trimiși în judecată inculpații B.M. și I.C.D., însă identificarea și tragerea la răspundere penală a acestora nu s-a realizat ca urmare a denunțului formulat de inculpatul B.L.
în consecință, în cauză nu sunt motive care să justifice aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în ceea ce-l privește pe inculpatul B.L.
în ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților, înalta Curte apreciază că instanța de apel a aplicat pedepse greșit individualizate în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), și de scopurile pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen.
în consecință, având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite de inculpați, împrejurările comiterii faptelor, cantitatea mare de drog deținută și pusă în circulație, perioada lungă de timp în care s-a desfășurat activitatea de vânzare de droguri, cât și conduita bună a inculpaților în cursul procesului penal faptul că inculpatul B.L. este căsătorit și are un copil minor sunt aspecte ce impun majorarea pedepselor aplicate inculpaților într-un cuantum care să asigure atingerea scopurilor pedepsei, în condițiile menținerii circumstanțelor atenuante.
Un alt aspect sub care sunt criticabile hotărârile pronunțate în cauză constă în aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani, aferentă pedepsei de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 74 și art. 76 C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul C.V.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Alin. (3) al aceluiași articol, prevede că: "Condiția arătată în alin. (1) cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzută în acel alineat este obligatorie".
în consecință, raportând acest text de lege la situația reținută în cauză, se constată că se impune înlăturarea pedepsei complimentare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale aplicată inculpatului C.V.
Recursul declarat de inculpatul B.L. este nefondat, având în vedere considerentele expuse.
Față de aceste considerente, urmează a fi admise recursurile declarat de parchet și inculpatul C.V., casându-se hotărârile pronunțate de instanța de fond și de apel sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, aplicării dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru inculpatul B.L. și aplicării pedepsei complimentare aplicate inculpatului C.V., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Se vor descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaților, se vor înlătura dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul B.L., menținându-se circumstanțele atenuante, se vor majora pedepsele aplicate ambilor inculpați, se va înlătura pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani pentru inculpatul C.V.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
A fost respins recursul declarat de inculpatul B.L.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5689/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5691/2005. Penal → |
|---|
