ICCJ. Decizia nr. 5786/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 19 septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 4680/2005 de Curtea de Apel Ploiești, secția pentru cauze cu minori și relații de familie, în temeiul art. 160b C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpatului S.I.C. trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și, respectiv art. 208 - art. 209 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în motivarea acestei încheieri s-a arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale se impune menținerea acesteia în condițiile legii.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru greșita menținere a măsurii arestării preventive, întrucât în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri și solicită revocarea acesteia.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune menținerea acestei măsuri.
în cauză, verificând actele și lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă se constată că temeiul pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele arătate se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.
Față de această situație, urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
în consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 5785/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5787/2005. Penal → |
|---|
