ICCJ. Decizia nr. 5744/2005. Penal

Prin sentința penală nr. 78 din 7 aprilie 2005, Tribunalul Militar Teritorial București, în temeiul art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul mr. B.N. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

A constatat grațiate pedepsele de 3 ani închisoare și de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunile prevăzute de art. 35 din Legea nr. 22/1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și respectiv art. 214 cu aplicarea art. 41 și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), conform art. 1 din Legea nr. 432/2002.

A obligat inculpatul către partea civilă Ministerul de Interne la plata sumei de 584.280.317 lei cu titlu de despăgubire civilă, suma actualizată, pusă la plată, cu rata inflației.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că inculpatul, în perioada 1994 - 1997, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu prilejul întocmirii a 97 de acte de primire, a atestat date necorespunzătoare adevărului pe exemplarul doi al fiecărui act, a radiat scrisurile inițiale de pe 6 acte de primire efectuând alte consemnări, acte pe care le-a folosit în efectuarea de operațiuni contabile neconforme realității, le-a determinat pe s.c. G.E. și civ. G.F. să săvârșească infracțiunea de fals intelectual, fără ca acestea din urmă să aibă reprezentarea săvârșirii de fapte penale iar prin falsurile practicate și-a creat plusuri de materiale în gestiune pe care și le-a însușit, unele (în valoare de 993.508.495 lei), în perioada iunie 1995 - noiembrie 1996, iar altele (în valoare de 406.734.086 lei) în prima parte a anului 1997.

Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 15 din 20 aprilie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul mr. (r) B.N. împotriva sentinței nr. 78 din 7 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial pe care a desființat-o după cum urmează:

I. A descontopit pedepsele aplicate inculpatului de prima instanță repunându-le în individualitatea lor.

A redus aceste pedepse astfel:

- de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- de la 4 ani închisoare la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- de la 2 ani închisoare la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- de la 4 ani închisoare la un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 35 din Legea nr. 22/1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constatând că această pedeapsă a fost grațiată integral și condiționat potrivit art. 1 din Legea nr. 43/2002;

- de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 214 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constatând că această pedeapsă a fost grațiată integral și condiționat conform art. 1 din Legea nr. 543/2002;

- de la 7 ani închisoare la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2151alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

în temeiul art. 33 - art. 34 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

în baza art. 861C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și în baza art. 862alin. (1) C. pen., a fixat un termen de încercare de 6 ani.

A redus de la 544.280.317 lei la 123.057.498 lei despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă Ministerul Administrației și Internelor, sumă actualizată cu rata inflației de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

împotriva deciziei penale sus-menționată au declarat recurs procurorul, considerând că este nelegală, întrucât nu s-au aplicat dispozițiile art. 1 din Legea 543/2002 privitor la pedeapsa de 3 ani aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 2151C. pen., și nu s-a încetat procesul penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289, 288, 291 și 214 C. pen., cât și partea civilă Ministerul Administrației și Internelor, care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 424.507.460 lei.

Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel

Recursul este fondat:

într-adevăr, nejustificat instanța de apel a omis a constata că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), nu este grațiată în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, modificată prin O.U.G. nr. 18/2003.

Operează grațierea totală și condiționată pentru această infracțiune întrucât fapta a fost săvârșită anterior intrării în vigoare a legii amintite, pedeapsa aplicată este sub plafonul maxim prevăzut de legea de grațiere și nu este exceptată de la grațiere.

Este întemeiată și critica referitoare la omisiunea constatării că privitor la unele infracțiuni operează prescripția specială a răspunderii penale prevăzută de art. 124 C. pen.

într-adevăr, față de datele când s-au comis infracțiunile de fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, crearea de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase și gestiune frauduloasă (noiembrie 1996 și 16 octombrie 1997) s-a împlinit termenul de prescripție specială prevăzut de art. 122 și art. 123 C. proc. pen.

în această situație, se impune ca pentru aceste infracțiuni să se dispună în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., să se dispună încetarea procesului penal.

Sub un alt aspect, este de observat că greșit s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. proc. pen., deși inculpatul nu are de executat nici o pedeapsă privativă de libertate.

Se va menține suspendarea sub supraveghere, dar se va reduce termenul prevăzut de art. 862C. pen., de la 6 ani la 3 ani, considerând că termenul de 6 ani este exagerat de mare față de datele cauzei.

Cu privire la recursul declarat de partea civilă Ministerul Administrației și Internelor

S-a susținut că latura civilă a cauzei nu a fost corect soluționată, deoarece instanța de apel a redus nejustificat despăgubirile la suma de 123.057.498, lei solicitând casarea deciziei sub acest aspect și majorarea despăgubirilor la suma de 424.507.460 lei.

Critica nu este fondată.

Concluziile instanței de apel asupra cuantumului despăgubirilor se întemeiază în mod just pe raportul de expertiză, care se bazează pe unele situații reale de netăgăduit (bunuri casate, scoase din nomenclatoare, cu o vechime de peste 2 ani care nu pot fi imputabile inculpatului).

Critica fiind nefondată, urmează a se respinge recursul părții civile, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Criticile invocate în recursul parchetului militar au constituit motivele de recurs prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 13 și 171 C. proc. pen., astfel că în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) din același cod, s-a admis recursul procurorului sub aspectele și în sensul arătat la examinarea acestui recurs și în dispozitivul prezentei decizii.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5744/2005. Penal