ICCJ. Decizia nr. 5792/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 351 din 17 martie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea inculpatului S.P., la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare (fapta 1 din rechizitoriu) și condamnă același inculpat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare (fapta 2 din rechizitoriu).
în baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 637 din 5 iulie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, pe care îl contopește cu fiecare dintre cele două pedepse aplicate în cauză.
în baza art. 33 - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni de închisoare.
S-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 26 mai 2004.
S-a luat în sfârșit act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
S-a reținut de instanța de fond că, în datele de 4 mai 2004 și respectiv 8 mai 2004 inculpatul, prin violență, a smuls telefoanele mobile ale părților vătămate I.V.A. și B.G.E.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând în principal achitarea, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 402/ A din 19 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Și împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, reiterând prin apărarea făcută de apărător aceleași motive, în principal achitarea motivat de faptul că nu sunt probe care să dovedească vinovăția lui și în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârile pronunțate, Curtea constată pe baza ansamblului probator admis, că instanțele au reținut corect situația de fapt dând încadrarea juridică concretă faptelor comise.
Apărarea inculpatului în sensul că nu sunt probe în dovedirea vinovăției sale, motiv pentru care se impune achitarea sa este neîntemeiată și va fi respinsă, ca atare.
Or, din declarațiile părții vătămate, a martorilor, declarațiile date de inculpat la urmărirea penală și nu în ultimul rând procesele verbale de recunoaștere din grup, rezultă că, inculpatul folosind violența a sustras bunurile arătate, încât vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie este dovedită.
Nici apărarea inculpatului sub aspectul individualizării pedepsei, nu este întemeiată.
Aplicarea pedepselor de 5 ani și 6 luni și respectiv 6 ani și 6 luni, reținând gradul de pericol social sporit, modalitatea și împrejurările de comitere, urmările produse dar și datele ce caracterizează pe inculpat care este recidivist postcondamnatoriu, aflat în liberare condiționată și nu în ultimul rând atitudinea nesinceră adoptată pe parcursul cercetării judecătorești, sunt de natură a asigura scopul preventiv, educativ al pedepsei, încât reducerea acestora, nu se justifică.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 26 mai 2004 la zi.
Au fost văzute și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5794/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5789/2005. Penal → |
|---|
