ICCJ. Decizia nr. 5794/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 171 din 6 aprilie 2005 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul U.P., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) și alin. (21) lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
în temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 28 ianuarie 2005, la zi.
S-a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea comisă de inculpatul C.A., ca neîntemeiată.
A fost condamnat inculpatul C.A., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 cu referire la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) și art. 21lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 28 ianuarie 2005, la zi.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul U.P. a unei căciuli de tricot P.N.A.
S-a admis acțiunea civilă promovată de partea vătămată S.G.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că partea vătămată S.G. locuiește în comuna Dumitrești într-un imobil izolat față de restul comunei și fiind în regiune de munte, mai ales pe timpul iernii, reușește mai greu să ia legătura cu ceilalți consăteni.
Cunoscând aceste aspecte precum și gospodăria părții vătămate, locurile în care partea vătămată, cetățean în vârstă, își depozitase economiile, faptul că acesta locuiește singur, inculpatul U.P. a hotărât să meargă acasă la partea vătămată și, indiferent de atitudinea acestuia, să-l deposedeze de valorile, inclusiv, suma de bani, despre care știa că partea vătămată le are. în acest scop și atrăgând de partea sa și pe C.A., ambii inculpați mergând în seara zilei de 25 ianuarie 2005 în barul SC E. și cumpărând o lanternă care să le faciliteze deplasarea. în jurul orelor 23,00, au părăsit localul, plecând pe jos spre locuința părții vătămate și parcurgând în acest scop, aproape 6 km. Știind că partea vătămată îl va recunoaște deoarece lucrase în gospodăria acesteia pe timpul verii și toamnei anului 2004, inculpatul U.P. folosind o brichetă, a practicat 2 orificii în fesul pe care îl purta pe cap, cu intenția declarată de inculpatul C.A. de a purta acest fes, pe cap, în momentul în care va intra în imobilul părții vătămate.
Ajungând la domiciliul părții vătămate, C.A. a rămas de pază la poartă iar U.P. și-a tras fesul pe față și a început să strige la partea vătămată care a ieșit din casă. Pentru că partea vătămată l-a întrebat cine este și și-a exprimat nemulțumirea că este deranjat noaptea, inculpatul U.P., cu fesul tras peste față, "îmbrobodit" de nu i se vedea fața, descoperit, numai la ochi, cum a declarat partea vătămată, a început să strige la aceasta că este polițist și că vine cu o echipă de polițiști de la Tifești să caute o armă și un pistol, pe care partea vătămată le-ar avea în casă, în tot acest timp ținând lumina aprinsă spre fața părții vătămate.
Pentru a-l convinge pe partea vătămată de cele spuse și pentru a-i stopa orice rezistență, inculpatul U.P. striga spre celălalt inculpat, mima vorbitul la stație radio, schimbându-și vocea, ca și când ar fi fost reprezentantul unei întregi echipe care se afla în apropiere sau urma să sosească.
Speriat S.G. a mers să aducă o scară pentru ca inculpatul să se urce în podul casei unde spusese inculpatul că ține ascunsă o armă. Apoi, partea vătămată a fost lovită în față de inculpatul U.P., obligat să urce în pod și să caute în locurile indicate de inculpat. Deși partea vătămată a ezitat, inculpatul i-a indicat expres o ladă de metal în care știa că partea vătămată are bani, apoi, brutalizând partea vătămată, i-a luat banii și a plecat împreună cu celălalt inculpat.
U.P. a recunoscut că s-a deplasat pe timpul nopții împreună cu inculpatul C.A., acasă la partea vătămată S.G., că l-a lovit și agresat pe acesta, în scopul de a-l deposeda de banii despre care știa unde se află, dar a motivat, fără să dovedească, împrejurarea că partea vătămată i-ar fi datorat niște bani, pentru muncile agricole pe care inculpatul i le-a efectuat în anul 2004.
C.A. a negat orice implicare în comiterea infracțiunii de tâlhărie de către inculpatul U.P. susținând că nu a avut cunoștință despre intențiile acestuia, nu l-a ajutat în nici un fel, nu și-a însușit nici o sumă de bani și chiar l-a sfătuit pe inculpat să rezolve în alt mod conflictele cu partea vătămată.
Față de declarațiile inculpatului și susținerea lui U.P. la cercetarea judecătorească privind neparticiparea lui C.A., acesta, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și aplicarea dispozițiilor art. 170 C. pen., privind infracțiunea de "nedenunțare".
împrejurările în care S.G. a fost lovit, agresat și deposedat de bani de către inculpatul U.P. denotă contribuția și celuilalt inculpat C.A. la comiterea infracțiunii.
De la bun început partea vătămată a știut că inculpatul U.P. nu este singur, că în stradă se mai afla cel puțin o persoană iar acea persoană, C.A. nu a acționat în nici un fel pentru ca partea vătămată să nu se mai teamă, să se opună sau să se refugieze în imobil.
Pe întreg parcursul acțiunii infracționale desfășurate de U.P., C.A. a rămas în stradă, nu a încercat în nici un fel să-l oprească pe celălalt inculpat, să intervină pentru ca acesta să nu-l lovească pe partea vătămată despre care C.A. știa că este o persoană în vârstă și vulnerabilă sub aspectul rezistenței fizice și morale la agresiune.
Ulterior, C.A. a declarat că nu a fost de acord cu atitudinea lui U.P. față de victimă însă în acele momente când partea vătămată era bruscat, obligat să urce în pod și se auzeau strigătele amenințătoare ale inculpatului iar C.A. a conștientizat fără dubii ce se întâmplă între cei doi, nu a plecat pentru ca întreaga răspundere a faptei comise să o suporte U.P. ce a rămas acceptând astfel consecințele atitudinii sale.
împrejurarea că din suma sustrasă prin violență de la partea vătămată de către inculpatul U.P., C.A. nu a acceptat nimic, este irelevantă, câtă vreme prin atitudinea sa, a înlesnit și sprijinit, cu intenție comportamentul infracțional al celuilalt inculpat.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpații, criticând-o pentru netemeinicie, astfel:
Parchetul, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpaților, în raport de împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
Inculpații au solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate având în vedere că cei doi inculpați au lucrat la partea vătămată și că aceasta îi datora o sumă de bani inculpatului U.P.
Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia nr. 263/ A din 8 iunie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, privind pe inculpații U.P. și C.A. și, în consecință:
Desființează, în parte, sentința penală nr. 171/2005 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Majorează de la 8 ani închisoare la 10 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului U.P., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) alin. (21) lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), și de la 7 ani închisoare, la 8 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului C.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) și art. 21lit. a) și c, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A menținut starea de arest a inculpaților și în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din durata pedepsei fiecărui inculpat perioada arestării preventive cu începere de la 28 ianuarie 2005, la zi.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații U.P. și C.A. împotriva sentinței penale nr. 171 din 6 aprilie 2005 a Tribunalului Vrancea.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat-apelant la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 800.000 lei, onorariu apărător din oficiu, se va avansa Baroului Galați, de către Ministerul Justiției din fondurile sale.
S-a reținut că examinând actele și lucrările dosarului prin prisma tuturor motivelor invocate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:
Sub aspectul situației de fapt reținută de instanța de fond și a încadrării juridice dată faptelor comise de către inculpați se constată că acestea au fost corect stabilite prin prisma probatoriului judicios administrat și analizat în cauză și a dispozițiilor legale incidente speței.
în considerentele sentinței apelate, instanța de fond a făcut referire expresă la probatoriul ce i-a format convingerea în pronunțarea hotărârii.
Cât privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților se constată că sub aspectul cuantumului acestora, instanța nu a dat eficiență deplină criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că cei doi inculpați, după o prealabilă înțelegere, s-au hotărât să se deplaseze la domiciliul victimei S.G., în vârstă de 75 ani, pentru a-i sustrage banii pe care-i avea în locuință.
Inculpatul U.P. cunoștea victima, deoarece îi executase lucrări, cu ziua, în cursul anului 2004 și pentru a-și asigura reușita activității infracționale cei doi inculpați au hotărât ca U.P. să-și acopere fața cu un fes transformat în mască, iar C.A. să asigure paza la intrarea în curtea părții vătămate.
în aceste condiții, inculpatul U.P. a pătruns în domiciliul victimei, împrejurare în care a fost descoperit de aceasta. S-a prezentat ca fiind organ de poliție și că a venit să efectueze o percheziție, întrucât are date că deține în mod ilegal o armă de vânătoare și un pistol. Partea vătămată a afirmat că nu deține astfel de bunuri, situație în care U.P., pentru a duce în eroare victima, i-a spus inculpatului C.A. că este împiedicat să efectueze controlul, situație în care a fost sfătuit să-l lovească pe S.G.
în aceste împrejurări, victima a fost lovită în față cu pumnii, fiind doborâtă la pământ, continuând să-l lovească peste tot corpul. La rugămințile părții vătămate, inculpatul a renunțat s-o mai lovească, acceptând să-l conducă în podul casei și dintr-o ladă i-a predat o pungă din nylon în care se afla suma de 8.500.000 lei.
După însușirea sumei de bani, cei doi inculpați au părăsit în grabă locul faptei cu toate că au fost urmăriți de victimă și fiul acesteia, S.A., nu au mai putut fi prinși.
Prin prisma împrejurărilor în care a fost comisă fapta, a periculozității inculpaților, a modului lor de a concepe săvârșirea faptei, a antecedentelor penale, se apreciază că pedepsele în cuantumul stabilit de către instanța de fond nu sunt de natură a-și atinge scopul preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Astfel, în raport de cele învederate, de dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., urmează a majora cuantumul pedepsei aplicate inculpaților.
Pentru considerentele arătate, se va constata că apelul declarat de inculpați este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând dispozițiile art. 383 C. proc. pen., urmează a se deduce din pedepsele aplicate inculpaților perioada arestului preventiv începând cu data încarcerării, la zi.
Se va menține starea de arest a inculpaților întrucât nu s-au modificat ori încetat, temeiurile luării acestei măsuri preventive.
împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri inculpații C.A. și U.P.
în motivarea recursurilor cei doi inculpați au invocat netemeinicia hotărârilor datorită greșitei individualizări a pedepselor, în cazul recurentului C.A. neținându-se seama că aceasta n-a participat fizic, la comiterea faptei, fiind doar complice moral iar în cazul recurentului U.P., neținându-se seama că partea vătămată îi datora bani, ca urmare a faptului că îi muncise, încât, prin fapta inculpatului n-a făcut altceva decât să-și recupereze banii conveniți.
Recursurile sunt nefondate.
Contrar susținerilor inculpaților, instanța de apel spre deosebire de prima instanță a ținut seama la individualizarea pedepselor de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pronunțând pedepse în concordanță cu aceste criterii și cu scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.
în atare situație, recursurile declarate de inculpați vor trebui privite, ca nefondate, și respinse, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținându-se, astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării, la zi.
A fost văzută și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor pentru apărarea din oficiu, ce a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5795/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5792/2005. Penal → |
|---|
