ICCJ. Decizia nr. 5825/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 848 din 14 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, inculpatul R.F.G. a fost condamnat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 2.000.000 lei.
S-a luat act că partea vătămată R.S. nu s-a constituit parte civilă.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 25 februarie 2000, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată în liftul blocului și prin violență a deposedat-o de un lănțișor din aur pe care-l avea la gât și de cercei.
împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, aplicate, pe care o consideră prea aspră.
Prin decizia penală nr. 600 din 3 august 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.F.G.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Reiterând, motivele, inculpatul a declarat, în termen legal, recurs.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856_i art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se vor ține seama de dispozițiile Părții generale a codului de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social la faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau gravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirea de noi infracțiuni.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, fiind aptă să atingă scopul preventiv și educativ.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, tâlhăria, este unanim apreciată ca fiind deosebit de gravă, condiții în care nu se pot avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și de apel.
De altfel, instanțele au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., și l-a condamnat la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5824/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5822/2005. Penal → |
|---|
