ICCJ. Decizia nr. 5828/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 478 din 8 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 1778/2003, s-a dispus condamnarea inculpatului B.M., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 17 martie 2000 la 12 mai 2000.
Prin aceeași sentință, s-a dispus condamnarea inculpatului M.F., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Conform art. 39 C. pen., s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 706 din 9 februarie 1999 a Judecătoriei Galați, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 5 ani și 2 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost dedusă din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 17 martie 2000 la 12 mai 2000 și de la 24 mai 2000 la 25 iulie 2001, perioadă executată în baza sentinței 706/1999 a Judecătoriei Galați.
în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 5.421.000 lei către partea civilă SC I. SRL Galați, cu sediul în str. Drumul de Centură și la plata sumei de 10.000.000 lei daune morale către partea civilă D.M.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate de aceeași parte civilă și pretențiile civile formulate de partea civilă D.Șt.
în baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, următoarele:
Inculpații M.F. și B.M., în data de 8 martie 2000, în jurul orelor 20,00, s-au deplasat la Centrul SC I. SRL Galați situat lângă șoseaua de centură a municipiului Galați și podul viaduct SC S. SA vis-a-vis de stația Peco a SC A. SA Galați, pentru a preda deșeuri din aluminiu.
în ziua respectivă, la centrul de achiziții se aflau părțile vătămate D.M. și D.Șt.
După ce au cântărit deșeurile, inculpații l-au însoțit pe D.Șt., la biroul acestuia, pentru a încasa contravaloarea deșeurilor predate.
Partea vătămată D.Șt. a întocmit chitanța necesară iar pentru cele 10 kg, deșeuri din aluminiu inculpații urmau să primească suma de 110.000 lei.
Cu ocazia încasării acestei sume, inculpații au constatat că partea vătămată are mai mulți bani în bancnote. Au părăsit centrul de achiziții și s-au deplasat împreună, la un bar unde au consumat băuturi alcoolice și s-au hotărât să se reîntoarcă și să sustragă mai mulți bani.
în baza acestei înțelegeri, cei doi inculpați au plecat de la bar, în jurul orelor 0,30 - 1,00, și după ce au traversat șoseaua de centură au ajuns la centrul de achiziții.
Inculpatul M.F. a rămas în stradă, pentru a asigura paza în timp ce inculpatul B.M. s-a îndreptat către biroul părții vătămate D.Șt.
Partea vătămată auzind zgomotele, s-a trezit, a aprins lumina, moment în care a fost lovită de inculpatul B.M.
între timp inculpatul M.F. a sărit și el gardul în incinta centrului de achiziții observând că partea vătămată D.M. a fost lovită de inculpatul B.M.
Din birou, inculpatul D.M. și-a însușit suma de 5,4 milioane lei pe care a împărțit-o cu celălalt participant la comiterea faptelor.
Părțile vătămate au suferit leziuni corporale vindecabile în 50 zile îngrijiri medicale respectiv 6 zile îngrijiri medicale.
Situația de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu declarațiile părților vătămate, procesul verbal de recunoaștere din grup, procesul verbal de reconstituire a faptei, procesul verbal de confruntare, declarațiile martorilor.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel cei doi inculpați criticând soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin decizia penală nr. 133/ A din 31 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 167/P/2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B.M. și M.F.
Au fost obligați inculpații să plătească statului, câte 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpații B.M. și M.F., care prin apărătorii desemnați din oficiu, au invocat cazurile de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 și 18 C. proc. pen.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de instanța de fond și confirmată în apel, constând în aceea că inculpații, pe timp de noapte și în baza unei înțelegeri prealabile, în data de 8 martie 2004, aflându-se în incinta centrului de achiziții aparținând SC I. SRL prin exercitarea de violențe asupra părților vătămate D.M. și D.Șt. și-au însușit suma de 5.400.000 lei, precum și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite.
De asemenea, încadrarea juridică a faptelor în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul B.M., respectiv complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și d), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul M.F., este legală.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor se constată că acestea au fost just individualizate respectându-se criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), păstrându-se o proporție între gravitatea faptelor, consecințele acestora și durata de timp necesară procesului educațional de resocializare a inculpaților.
Din probele administrate de organele judiciare, rezultă că inculpații și-au pregătit activitatea infracțională, hotărând împreună asupra momentului în care urmau să revină la centrul de achiziții. Astfel, după ce în prealabil au consumat băuturi alcoolice, s-au întors la locul faptei, în jurul orelor 0,30 - 1,00, și prin lovirea părților vătămate și-au însușit suma de 5.400.000 lei.
Săvârșirea faptelor pe timp de noapte, de către două persoane împreună, după o înțelegere prealabilă, prin exercitarea de violențe de către ambii inculpați reflectă gradul de pericol social ridicat al acestora.
Reținându-se și celelalte antecedente penale ale inculpatului M.F., înalta Curte apreciază că nu sunt motive de reformare a hotărârilor atacate, în sensul criticilor formulate de recurenți.
Pe de altă parte, având în vedere importanța relațiilor sociale încălcate de inculpați prin săvârșirea infracțiunilor, ce vizează atât integritatea fizică a persoanei cât și bunurile acesteia, precum și urmările directe, păgubitoare și traumatice asupra părților vătămate, înalta Curte apreciază că nu se impune reducerea pedepselor.
Față de cele menționate, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.M. și M.F.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe recurentul inculpat B.M. la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar pe recurentul inculpat M.F. la plata sumei de 160 RON (1.600 000 lei) cu același titlu din care suma de 40 RON (400.000 lei) a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5829/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5827/2005. Penal → |
|---|
