ICCJ. Decizia nr. 5827/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 597 din 21 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.B. la 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
în baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
în baza dispozițiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 3 septembrie 2004 la zi.
în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2004 s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.B. a sumei de 12.500.000 lei primită de la colaboratorul I.E. și a sumei de 500.000 lei primită de la martorul R.C.
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
în baza dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.B. la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
în baza dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000,art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), și art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.F. la 4 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), și art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.F., la 10 luni închisoare.
în baza dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
în baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 3 septembrie 2004 la zi.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 3.500.000 lei de la inculpatul S.F.
în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul S.F. la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
în baza dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), și art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.G.S. la 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
în baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 3 septembrie 2004 la zi.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumelor de 520 dolari S.U.A. și 40 Euro de la inculpatul T.G.D.
în baza dispozițiilor art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea drogurilor rămase în urma expertizării și depuse la Camera de corpuri delicte.
în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.G.D. la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în zilele de 23 iunie 2004 și 1 iulie 2004, inculpatul C.B. a intermediat vânzarea unei cantități de 1,85 grame cocaină, către colaboratorul I.E., pentru suma de 12.500.000 lei, iar la data de 3 septembrie 2004 a intermediat martorului R.C., de la inculpatul S.F., vânzarea cantității de 0,58 grame cocaină pentru suma de 500.000 lei.
în sarcina inculpatului Ș.F. s-a reținut că a vândut inculpatului C.B., la data de 3 septembrie 2004, cantitatea de 0,58 grame cocaină, cu suma de 3.500.000 lei, deținând 1,90 grame MDMA în vederea consumului propriu.
Inculpatul T.G.D., în seara de 3 septembrie 2004, a vândut inculpatului S.F. cantitatea de 8,50 grame cocaină, deținând și cantitatea de 93,777 grame cocaină în vederea comercializării.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel toți cei trei inculpați care au criticat-o ca netemeinică, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate, solicitând să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante personale recunoscute în favoarea lor.
Prin decizia penală nr. 452 din 14 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.B., S.F. și T.G.D.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpaților de la 3 septembrie 2004 la zi și a fost menținută starea de arest a acestora.
Au fost obligați apelanții-inculpați la plata sumelor de câte 1.100.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 600.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansate din fondul Ministerului Justiției.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații C.B., S.F. și T.G.D. care au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 6 teza II și pct. 14 teza I C. proc. pen.
în principal, inculpații au solicitat casarea deciziei pronunțate de instanța de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât judecata a avut loc în lipsa apărătorilor aleși, deși prezența acestora era obligatorie, potrivit legii.
în subsidiar, inculpații au solicitat reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora, iar inculpatul C.B. în plus, a mai solicitat a se dispune suspendarea condiționată ori sub supraveghere a executării pedepsei, în raport de datele care caracterizează persoana sa.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpați sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din decizia penală recurată la strigarea cauzei, instanța a constatat prezența inculpaților arestați, asistați de apărătorul din oficiu A.N., fără a indica existența vreunei împuterniciri avocațiale.
S-a consemnat, de asemenea că, pentru inculpații S.F. și T.G.D. au fost depuse cereri de amânare a cauzei de către apărătorii aleși ai acestora, cereri însoțite de împuterniciri avocațiale.
Luând concluziile procurorului de ședință, instanța a respins ca neîntemeiate cererile de amânare sub pretext că nu s-a făcut dovada imposibilității de prezentare, acordând cuvântul pe fond, fără a clarifica, în lipsa împuternicirii avocațiale a apărătorului din oficiu A.N., cine îi asistă legal pe cei doi inculpați (S. și T., arestați) în lipsa avocaților angajați ai acestora.
Ulterior, pentru acoperirea nelegalității, avocatul din oficiu a depus delegația nr. 024486 din 16 iunie 2005 în care figurează toți cei trei inculpați ca fiind asistați de acesta, deși hotărârea s-a pronunțat la 14 iunie 2005, când au avut loc și dezbaterile în apel.
De altfel, se poate observa că, la dosar nu există vreo adresă din partea instanței către Baroul București pentru asigurarea asistenței juridice din oficiu pentru toți cei trei inculpați, așa cum s-a procedat pentru termenul din 31 mai 2005, iar din examinarea delegației depuse a posteriori de avocata N.A., se poate observa că ceilalți doi inculpați (S. și T.) au fost adăugați ulterior.
în aceste condiții, înalta Curte apreciază că, în realitate toți cei trei inculpați au fost privați de dreptul la apărare și în consecință, hotărârea este lovită de nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. pen. (dispozițiile relative la asistarea inculpatului de către apărător, când sunt obligatorii potrivit legii, în speță asistența juridică era obligatorie, potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen., inculpații fiind arestați, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute).
Instanța de apel trebuia să observe, de asemenea, că, potrivit dispozițiilor art. 171 alin. (4)1 C. proc. pen., în cadrul asistenței juridice obligatorii, numai lipsa nejustificată a apărătorului ales la două termene consecutive atrage după sine desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască pe acesta, situație de fapt neconcretizată la 14 iunie 2005, când era primul termen la care, eventual, absența apărătorilor aleși putea fi apreciată ca nejustificată, în lipsa unor dovezi privind imposibilitatea de prezentare.
Ca atare, instanța de apel ar fi trebuit să acorde termen în cauză și doar dacă și la cel de-al doilea termen apărătorii aleși ai inculpaților ar fi lipsit nejustificat, atunci putea da eficiență dispozițiilor art. 171 alin. (4)1 C. proc. pen., respectiv să ia măsura desemnării unui apărător din oficiu.
Textul de lege menționat mai sus presupune și faptul că, instanța trebuie să desemneze apărătorul din oficiu care să-l înlocuiască pe apărătorul ales, lucru ce nu rezultă din conținutul deciziei recurate, fapt ce ar fi atras totodată și acordarea unui termen de cel puțin trei zile apărătorului din oficiu pentru studierea dosarului și exercitarea efectivă și nu formală a dreptului la apărare a inculpaților arestați, situație de asemenea, neconcretizată în cauză.
în aceste condiții, înalta Curte nu poate lua în discuție motivul subsidiar de recurs privind reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților și, în consecință, această analiză va fi efectuată cu ocazia rejudecării apelului.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpații C.B., S.F. și T.G.D. împotriva deciziei penale nr. 452 din 14 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.
Va casa decizia atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Va menține starea de arest a inculpaților recurenți.
Suma de 60 RON (600.000 lei) a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul T.G.D., s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5828/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5824/2005. Penal → |
|---|
