ICCJ. Decizia nr. 5980/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5980/2005
Dosar nr. 5170/2005
Şedinţa publică din 24 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 mai 2003 pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 7630/2003, s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionarul B.F. împotriva rezoluţiei nr. 381/P/1997 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 381/P/1997 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului B.F., pentru infracţiunile prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen., şi art. 309 C. pen., şi a inculpaţilor P.A. şi B.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen.
Pentru a adopta această soluţie, procurorul a reţinut că, la 20 iulie 1994, partea vătămată B.V., la acea dată minoră, fiind agresată fizic de tatăl său, petiţionarul B.F., a fugit de acasă, l-a cunoscut ulterior pe inculpatul B.F., cu care, în intenţia de a se căsători, a locuit timp de două săptămâni la domiciliul părinţilor acestuia din comuna Lipov, judeţul Dolj. S-a mai reţinut că atât B.F. cât şi partea vătămată erau bolnavi de sifilis şi nu s-a putut stabili care dintre ei a transmis celuilalt boala venerică, iar P.A. şi B.M. nu au cunoscut şi nu au participat în nici un fel la faptele care au făcut obiectul sesizării.
În ce priveşte infracţiunea de tâlhărie s-a reţinut că suma de 40.000 lei pe care partea vătămată a avut-o asupra sa a fost cheltuită de aceasta, iar ceasul la care a făcut referire petiţionarul în plângere, fusese pierdut de partea vătămată cu mult înaintea datei de 20 iulie 1994.
Împotriva acestei rezoluţii au fost exercitate căile de atac prevăzute de art. 275 – art. 278 C. proc. pen., iar cu adresa nr. 1831/533/2000 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie i s-a comunicat petiţionarului faptul că soluţia adoptată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj este legală şi temeinică.
Prima instanţă a constatat acelaşi lucru conchizând că soluţia pronunţată este conformă cu probele administrate.
Tribunalul Dolj, prin Decizia penală nr. 846 din 17 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.F. împotriva încheierii din 22 mai 2003 pronunţată de Judecătoria Craiova şi l-a obligat la 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către intimaţii inculpaţi şi la 200.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Petiţionarul a declarat un nou recurs arătându-şi nemulţumirea cu privire la hotărârile pronunţate anterior.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 6 din 8 ianuarie 2004, constatând că recursul este declarat împotriva unei decizii definitive, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petiţionar, obligându-l şi la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
La data de 21 iulie 2005, petiţionarul a formulat „recurs de nemulţumire" împotriva tuturor hotărârilor pronunţate de Judecătoria Craiova, Tribunalul Dolj şi Curtea de Apel Craiova, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând, în rejudecare, să se dispună „reanchetarea inculpaţilor pentru aflarea adevărului".
Recursul declarat de petiţionar este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii.
Aşadar, posibilitatea promovării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentată.
Legea procesuală penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să fie conformă cu prevederile legale şi să corespundă adevărului şi care să evite producerea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.
În raport de dispoziţiile art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., hotărârea instanţei pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., poate fi atacată cu recurs de către procuror, de persoana care a făcut plângere, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.
În speţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu recurs declarat de petiţionarul B.F. împotriva deciziei pronunţate în recurs, prin care Curtea de Apel Craiova a dispus respingerea, ca inadmisibil, a recursului declarat de acelaşi petiţionar împotriva deciziei Tribunalului Dolj, prin care s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului formulat de petiţionar.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii exceptate de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) Teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.F. împotriva deciziei penale nr. 6 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., ca obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.F. împotriva deciziei penale nr. 6 din 8 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul petiţionar să plătească suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5971/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5993/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs → |
|---|
