ICCJ. Decizia nr. 5902/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5902/2005
Dosar nr. 5108/2005
Şedinţa publică din 20 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 858 din 14 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti a fost condamnat printre alţii inculpatul B.V.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost computată prevenţia de la 9 octombrie 2004 la zi şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, la data de 9 octombrie 2004, în jurul orei 21,00, inculpatul însoţit de inculpatul M.V. şi o altă persoană neidentificată au pătruns în locuinţa părţii vătămate A.E. şi prin violenţă l-au deposedat de o combină muzicală.
Împotriva acestei sentinţe penale inculpatul B.V.C. a declarat apel criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră prea aspră.
Prin Decizia penală nr. 610 din 4 august 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul inculpatului, hotărâre ce a fost recurată în termen legal, susţinându-se că pedeapsa aplicată în raport de unele circumstanţe reale cât şi personale favorabile, este prea aspră.
Recursul este nefondat.
Din examinarea probelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt pe baza probelor administrate în cauză, de altfel necontestată de către inculpat şi a făcut o corectă încadrare juridică a faptei reţinută.
Totodată se constată că instanţa a individualizat în mod just pedeapsa în raport de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), evaluând corect gradul de pericol social al faptei săvârşite şi anume pătrunderea în apartamentul părţii vătămate, lovirea acesteia şi deposedarea ei, şi a persoanei inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, atitudinea sa procesuală sinceră, caracterizat pozitiv la locul de muncă şi la domiciliu, astfel justificându-se pedeapsa de 5 ani închisoare sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, cuantum care este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv-educativ al sancţiunii penale în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul declarat de inculpatul B.V.C., ca nefondat.
Timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 9 octombrie 2004 la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V.C. împotriva deciziei penale nr. 610 din 4 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 9 octombrie 2004 la 20 octombrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5862/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5910/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
