ICCJ. Decizia nr. 5966/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5966/2005
Dosar nr. 5167/2005
Şedinţa publică din 24 octombrie 2005
Prin sentinţa penală nr. 127 din 4 mai 2005, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpatul S.I., la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 61 alin. (2) C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată a restului de 676 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 38/1998 a Tribunalului Sibiu.
S-a dispus contopirea pedepsei de 17 ani închisoare cu restul de 676 zile rămas neexecutat, urmând ca inculpatul să execute, cu un spor de 6 luni, pedeapsa de 17 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dedus perioada arestării preventive de la 17 octombrie 2004 la zi.
S-a luat act că partea vătămată N.D. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
În noaptea de 16 octombrie 2004, între fratele inculpatului şi martorul S.O. a avut loc o altercaţie, lovindu-se reciproc întâi în barul din localitatea Richiş, apoi pe stradă.
Inculpatul a întrerupt altercaţia, apoi s-a deplasat la domiciliul său, s-a înarmat cu un cuţit, revenind apoi în stradă, unde a aplicat o lovitură de cuţit în zona toracică victimei L.E. care, la rândul său, încercase aplanarea aceluiaşi conflict.
Lovitura aplicată de inculpat a determinat decesul victimei, raportul de expertiză medico-legală evidenţiind o plagă penetrantă intratorace cu lezarea cordului la nivelul artriului drept.
Soluţia tribunalului a fost apelată de inculpat, care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de ucidere din culpă, precum şi reducerea pedepsei aplicată.
Prin Decizia penală nr. 227/ A din 9 august 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul S.I. a declarat recurs, susţinând motivele formulate în apel în sensul că fapta comisă constituie infracţiunea de ucidere din culpă, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de omor calificat.
Criticile sunt nefondate .
Din verificarea probelor şi lucrărilor dosarului rezultă că instanţa a dat o corectă interpretare probelor administrate iar pe baza acestora a stabilit vinovăţia inculpatului, încadrările juridice şi cuantumul pedepsei aplicate.
Susţinerea inculpatului în sensul că fapta sa constituie infracţiunea de ucidere din culpă, cu motivarea că victima s-a înţepat în cuţit în momentul interpunerii între cei angajaţi în conflict, nu are suport probator.
Martorii F.D., F.R. şi S.O. (fratele inculpatului) au declarat constant că inculpatul s-a manifestat, în sensul că va omorî pe partea vătămată, şi, de asemenea, au văzut momentul când acesta a lovit pe L.E. cu cuţitul în zona inimii.
Raportul de constatare medico-legală concluzionează că leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor înţepător, aplicate de sus în jos dinainte spre înapoi şi de la stânga la dreapta victimei, şi nu prin căderea într-un corp ascuţit tăietor înţepător, cum susţine inculpatul.
În contextul acestor probe, încadrarea juridică dată faptei de instanţa de fond şi apel este corectă, inculpatul S.E. acţionând cu intenţia de a ucide victima, prin aplicarea unei lovituri cu un corp tăietor-înţepător, cuţit, în zonă vitală şi cu intensitate.
Rezultatul produs morţii victimei nu este numai unei atitudini uşuratice sau neglijenţă a inculpatului, aşa cum acesta solicită, astfel că motivul de recurs formulat nu este fondat.
Cu privire la individualizarea pedepsei, se constată că instanţele au făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a avut în vedere natura şi gravitatea faptei comisă, omor calificat, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 15 la 25 de ani, starea de recidivă a inculpatului condamnat anterior tot pentru o infracţiune comisă cu violenţă.
Faţă de această considerente se constată că se impune a fi menţinută pedeapsa de 17 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului, pentru a asigura realizarea scopului pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen.
Neexistând nici motive care pot fi luate în considerare din oficiu, recursul inculpatului S.I. urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Prin durata pedepsei urmează a se deduce perioada arestării preventive de la 17 octombrie 2004 la 24 octombrie 2004.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 227/ A din 9 august 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 octombrie 2004 la 24 octombrie 2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5910/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5971/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
