ICCJ. Decizia nr. 6130/2005. Penal. Art. 184 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6130/2005
Dosar nr. 3426/2005
Şedinţa publică din 31 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 647 din 4 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1247/2004, s-a dispus condamnarea inculpatului M.M., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.
În baza art. 250 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea de către inculpat a pedepsei celei mai grele de un an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă M.N. şi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administraţiei şi Internelor I.P.J. Dolj, la plata sumei de 150.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 150.000.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu aceeaşi parte responsabilă civilmente la plata sumelor de: 21.188.238 lei către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova; 20.120.747 lei către partea civilă Spitalul de Bolnavi Cronici şi Geriatrie Sf. Luca Bucureşti şi 42.674.050 lei către partea civilă C.A.S.M.B. cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
A fost respinsă cererea părţii vătămate M.N. privind acordarea cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administraţiei şi Internelor - I.P.J. Dolj, la plata sumelor de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În data de 1 iunie 2003, partea vătămată M.N. a consumat băuturi alcoolice la un bar din localitatea Amăj, iar în jurul orei 12,00, a intrat în local şi viceprimarul comunei, martorul C.C.
Deranjat de comportamentul părţii vătămate, viceprimarul a anunţat agentul şef adjunct M.M. pentru a lua măsurile legale. Ambii au revenit la bar chiar în momentul în care partea vătămată se urca în autoturismul martorului U.I. pentru a merge acasă.
Inculpatul M.M. a deschis portiera autoturismului şi a lovit partea vătămată, cu palma, în zona feţei.
Deşi partea vătămată nu a exercitat acte de violenţă şi nici nu a fost recalcitrant, inculpatul a tras victima din maşină, moment în care, partea vătămată a scăpat din mâinile acestuia şi pe fondul stării avansate de ebrietate, a căzut sub propria-i greutate, cu capul înainte, lovindu-se de asfalt.
Conform certificatului medico-legal nr. 2091/ A1 din 1 septembrie 2003 întocmit de I.M.L. Craiova, partea vătămată M.N. a suferit un traumatism vertebral cervical necesitând pentru vindecare 100-120 zile îngrijiri medicale. Leziunile produse i-au pus viaţa victimei în primejdie.
Starea de fapt reţinută de prima instanţă a rezultat din declaraţiile martorilor, părţii vătămate inculpatului, procesele verbale de cercetare la faţa locului, actele medicale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea responsabilă civilmente I.P.J. Dolj şi inculpatul, prima solicitând exonerarea sa de la plata despăgubirilor civile iar inculpatul achitarea sa în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 153 din 4 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 87/P/2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliţie Dolj şi de inculpatul M.M.
Apelanţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs partea responsabilă civilmente I.P.J. Dolj şi inculpatul M.M. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Recurenta parte responsabilă civilmente a susţinut că răspunderea I.P.J. Dolj poate fi angajată numai dacă fapta ilicită a prepusului, în cauză inculpatul M.M., s-a înscris în limitele funcţiei încredinţate şi cu respectarea instrucţiunilor şi ordinelor date de comitent.
Cum inculpatul nu a respectat ordinele şi instrucţiunile date de comitent nu poate fi angajată răspunderea acestuia din urmă.
Recurentul inculpat M.M. a solicitat desfiinţarea hotărârilor atacate şi în cadrul rejudecării achitarea sa, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., şi exonerarea de la plata despăgubirilor civile.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Analizând probatoriul dispus şi administrat în faza de urmărire penală precum şi direct, nemijlocit, în cursul cercetării judecătoreşti, instanţele au stabilit corect starea de fapt, constând în aceea că, în data de 1 iunie 2003, inculpatul M.M., agent şef de poliţie, a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate M.N., cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 100-120 zile îngrijiri medicale, atribuind faptelor deduse judecăţii o încadrare juridică legală.
Sub aspectul infracţiunii de purtare abuzivă se constată că inculpatul se afla în timpul serviciului, fiind solicitat de viceprimarul comunei Almăj, martorul C.C., să i-a măsurile legale faţă de partea vătămată M.N.
Dând curs acestei solicitări, inculpatul a lovit partea vătămată cu palmele, pumnii şi picioarele peste corp iar în momentul în care a scos victima cu forţa din autoturismul martorului U.I., a scăpat-o pe aceasta din mâini, căzând sub propria-i greutate cu capul de asfalt.
Actele de violenţă exercitate de inculpat precum şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor rezultă din declaraţiile martorilor oculari U.I., M.D., C.C., ale părţii vătămate şi parţial din declaraţiile inculpatului.
Din analiza actelor medicale, rezultă că partea vătămată M.N. a suferit, pe lângă traumatismul vertebral cervical medular cu leziune neurologică şi multiple escoriaţii, echimoze în zona pectoral stânga, braţ intern stâng, sprânceană stânga.
Prin urmare, în raport de leziunile produse părţii vătămate şi a împrejurărilor derulării incidentului, faptele inculpatului M.M. realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., şi vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., în concurs.
Reţinerea concursului de infracţiuni se justifică prin aceea că au fost periclitate, prin fapta inculpatului, atât relaţiile de serviciu, care obligă la o atitudine nonviolentă a funcţionarului în raporturile sale cu persoanele fizice, cât şi integritatea corporală a persoanei.
Cât priveşte latura subiectivă, infracţiunea de purtare abuzivă a fost săvârşită de inculpat cu intenţie, acesta lovind partea vătămată în mod repetat, ceea ce demonstrează că a prevăzut rezultatul faptei sale şi a acceptat posibilitatea producerii lui.
Pentru a doua infracţiune, inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a culpei cu uşurinţă întrucât observând starea de ebrietate a victimei, putea şi trebuia să-şi dea seama că orice bruscare se poate amplifica iar în lipsa unui echilibru controlat să se producă consecinţe mai grave.
În atare condiţii, motivele invocate de recurent, în sensul achitării sale conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu pot fi primite.
Cât priveşte recursul părţii responsabile civilmente, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi exonerată de la plata despăgubirilor civile întrucât, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale întemeiată pe dispoziţiile art. 1000 alin. (3) C. civ.
Potrivit textului invocat comitenţii răspund „de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat", fiind necesar, totodată, ca, în persoana prepusului să fie întrunite condiţiile răspunderii pentru fapta proprie prevăzută de art. 998 şi art. 999 C. civ.
Dispoziţiile art. 1000 alin. (3) C. civ., obligă comitenţii să garanteze pentru daunele cauzate de prepuşii lor atât în cadrul normal al funcţiei cât şi pentru exercitarea abuzivă a acesteia, dar cu condiţia ca între acest exerciţiu şi funcţie să existe o corelaţie sau o legătură de cauzalitate.
În cauza de faţă, s-a stabilit fără putinţă de tăgadă, că inculpatul, agent şef adjunct de poliţie, în exerciţiul sarcinilor sale de serviciu a lovit partea vătămată cu palmele, pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitate pentru vindecare 100-120 zile îngrijiri medicale care au pus în primejdie viaţa victimei.
Împrejurarea că faţă de victimă, comitentul, în speţă I.P.J. Dolj, va răspunde solidar cu inculpatul (prepusul său), nu exclude posibilitatea exercitării acţiunii în regres a comitentului faţă de prepus întrucât, ceea ce prevalează este răspunderea pentru fapta proprie.
Cât priveşte întinderea despăgubirilor, acestea au fost dovedite de partea vătămată, instanţele stabilind corect cuantumul daunelor materiale şi morale.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea responsabilă civilmente I.P.J. Dolj şi al inculpatului M.M.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare iar pe inculpatul M.M. la plata sumei de 160 RON (1.600.000 lei) cu acelaşi titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea responsabilă civilmente I.P.J. Dolj şi de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 153 din 4 mai 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurenta parte responsabilă civilmente să plătească statului 60 RON (600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 RON (1.600.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6103/2005. Penal. Art. 254 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6137/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
