ICCJ. Decizia nr. 6133/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6133/2005
Dosar nr. 3923/2005
Şedinţa publică din 31 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1619 din 23 noiembrie 2004, Judecătoria Cluj Napoca a condamnat pe inculpatul R.A., la pedepsele de:
- 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi:
- 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A constatat că infracţiunea de fals în declaraţii s-a săvârşit în cursul termenului graţierii condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1871 din 30 octombrie 1997 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă la 11 noiembrie 1997 prin neapelare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen.
În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 a revocat beneficiul graţierii acestei pedepse.
A constatat că infracţiunea pentru care s-a aplicat această pedeapsă este concurentă, conform art. 33 lit. a) C. pen., cu infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., pentru care i s-a aplicat prin sentinţa penală nr. 1871 din 30 octombrie 1997 a Judecătoriei Cluj Napoca, pedeapsa de 3 ani închisoare şi cu cele 2 infracţiuni prevăzute de art. 257 C. pen., pentru care s-au aplicat inculpatului 2 pedepse a câte 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 176 din 16 aprilie 1998 a Tribunalului Cluj.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru cele patru infracţiuni concurente, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, menţionându-se sporul de un an şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 176/1998 a Tribunalului Cluj, în total pedeapsa de:
- 4 (patru) ani şi 4 (patru) luni închisoare.
A constatat că această pedeapsă a fost executată în perioada 22 octombrie 1997 – 30 iunie 1998, fiind dedusă prin sentinţa penală nr. 176/1998 a Tribunalului Cluj o perioadă executată de 549 de zile inculpatul fiind liberat condiţionat cu un rest neexecutat de 783 de zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., a constatat că prezentele infracţiuni sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de:
- 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare.
A făcut aplicaţia art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi al arestului preventiv de la 21 martie – 26 martie 2003.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., şi art. 998 C. civ., a obligat inculpatul să plătească părţii civile SC P.C. SRL Cluj despăgubiri civile în sumă de 57.190.361 lei, iar părţii civile SC T. SA Tg. Mureş suma de 11.749.298 lei cu acelaşi titlu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în data de 4 octombrie 2000, inculpatul R.A. a făcut o declaraţie necorespunzătoare adevărului în faţa notarului public E.M. în scopul de a dobândi calitatea de asociat unic al SC E.I.E. SRL, iar în perioada 28 martie – 18 aprilie 2002, achiziţionând de la părţile vătămate SC P.C. SRL Cluj Napoca şi SC T. SA Tg. Mureş marfă, a emis mai multe file C.E.C. pentru plata acestora, fără a avea disponibil în cont.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea părţii vătămate SC T. SA Tg. Mureş, copii acte adiţionale, borderouri încasare file C.E.C. şi file C.E.C. refuzate la plată, copii facturi fiscale, extras de cont, copii registre casă, bilet la ordin, declaraţiile martorilor M.I.C. şi B.N., declaraţiile reprezentanţilor părţilor civile, precum şi declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, în schimb nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, susţinând că deşi nu avea în cont disponibilul necesar, nu a intenţionat să înşele părţile vătămate.
Prin Decizia penală nr. 148/ A din 11 aprilie 2005, Tribunalul Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.A. împotriva sentinţei penale nr. 1619/2004 a Judecătoriei Cluj – Napoca, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Recursul declarat de inculpat împotriva sus-menţionatei decizii a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 305/ R din 1 iunie 2005.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.A., fără însă al motiva sau a se prezenta în instanţă, apărătorul din oficiu lăsând la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală, căile ordinare de atac prevăzute de legiuitor sunt apelul şi recursul.
În speţă, se constată faptul că inculpatul a uzat de acestea astfel încât în prezent ne aflăm într-un recurs la recurs, cale de atac neprevăzută de legea penală.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (1) lit. c) şi e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs sentinţele pronunţate, ca instanţe de fond, de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
În speţă, Decizia atacată nu a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj ca instanţă de fond nici ca instanţă de apel, ci ca instanţă de recurs.
Aşadar, nefiind prevăzută de lege calea recursului împotriva unor astfel de decizii, recursul declarat de inculpat este inadmisibil, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., şi a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva deciziei penale nr. 305/ R din 1 iunie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6099/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6166/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
