ICCJ. Decizia nr. 6166/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6166/2005
Dosar nr. 3947/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 108 din 7 martie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1507/2004 al Tribunalului Constanţa, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului N.D. şi de apărătorul inculpatului N.A., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), cu aplicarea art. 10 alin. (1) lit. h) şi art. 2841 C. proc. pen., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul N.D., pentru comiterea infracţiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., parte vătămată T.M.
În temeiul art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare, în ce priveşte pe partea vătămată F.C.M.
S-au interzis inculpatului N.D. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.
În temeiul art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.A. pedeapsa de 4 ani închisoare, în ce priveşte pe partea vătămată B.M.
S-au interzis inculpatului N.A. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.
S-a luat act că părţile vătămate T.M.L., B.M. şi F.C.M. şi-au recuperat prejudiciile aduse şi nu mai au pretenţii civile de inculpaţi.
În temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la 1.700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 192 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul N.D. şi partea vătămată T.M.L. la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 150.000 lei fiecare cu privire la fapta de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 21 ianuarie 2004, după ce au consumat băuturi alcoolice în locuinţa lor, inculpaţii au sustras prin violenţă un telefon mobil de la partea vătămată F.C. (inculpatul N.D.) şi alt telefon mobil (inculpatul N.A.) de la partea vătămată B.M.
Inculpatul N.D. a lovit partea vătămată T.M., căreia i-a cauzat leziuni vindecabile în 1-2 zile îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul N.D.
El a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Considerând probele relevante sub aspectul infracţiunii de tâlhărie reţinută în sarcina sa de prima instanţă, Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 156/ P din 6 iunie 2005, pronunţată în dosarul nr. 375/P/2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului N.D.
Acesta a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. El solicită, prin apărător, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport de împrejurările săvârşirii faptei. Motivul invocat este prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.
Examinând critica exprimată, dar făcând o examinare şi din oficiu, Curtea constată că recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Instanţele au reţinut, în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică dată acesteia, probele administrate în ambele faze ale procesului penal fiind relevante din acest punct de vedere.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (modul concret de săvârşire a faptei, valoarea prejudiciilor aduse părţilor vătămate, starea de ebrietate a inculpatului, dar şi conduita acestuia anterior faptei cât şi în timpul procesului penal când a recunoscut şi regretat săvârşirea infracţiunii) reflectate într-o pedeapsă sub minimul special, efect al reţinerii circumstanţelor atenuante. În acest fel, pedeapsa aplicată corespunde scopului coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.D. împotriva deciziei penale nr. 156/ P din 6 iunie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 220 RON (2.200.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6133/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6171/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
