ICCJ. Decizia nr. 6099/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6099/2005
Dosar nr. 5328/2005
Şedinţa publică de 28 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 850 din 14 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus, între altele, condamnarea inculpatului I.N., la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (2) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Potrivit art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat restul rămas neexecutat de 220 zile închisoare din pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1280 din 23 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3, urmând a-l executa alături de pedeapsa din prezenta cauză, în final, inculpatul având de executat 7 ani şi 220 zile închisoare, în condiţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dispus, în baza art. 350 C. proc. pen., arestarea inculpatului în prezenta cauză.
În subsidiar cu inculpatul B.S., I.N. a fost obligat, potrivit art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., la 9.000.000 lei despăgubiri către partea civilă V.A. şi fiecare la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 191 şi art. 349 C. proc. pen.
Instanţa a reţinut că cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti în condiţiile art. 211 alin. (2) lit. a) şi art. 211 lit. a) şi b) C. pen., în ce-l priveşte pe B.S. şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) Aceştia, în data de 8 iunie 2004, în jurul orelor 19,30, aflându-se în zona RATB Gloria, au acostat pe partea vătămată V.A. care era însoţit de P.C. şi le-au cerut banii pe care îi aveau asupra lor. B.S. i-a ameninţat cu un cuţit şi în aceste circumstanţe i s-a dat telefonul mobil, partea vătămată fiind lovită cu pumnul în faţă de către acesta. Telefonul a fost vândut ulterior lui D.M.A., care la rândul său l-a înstrăinat unei persoane necunoscute.
Apreciind asupra gravităţii faptei comise, a împrejurărilor, a datelor personale a acelor 2 inculpaţi, instanţa a stabilit pedepse spre minimul special prevăzut de lege, luând în considerare sinceritatea manifestată, dar şi antecedentele penale ale fiecăruia, care n-au permis o circumstanţiere mai nuanţată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul I.N., care a criticat-o sub aspectul legalităţii şi temeiniciei cuantumului pedepsei aplicate, în condiţiile în care a recunoscut fapta, a cooperat cu organele de anchetă şi şi-a manifestat acordul să acopere prejudiciul creat părţii civile.
Apelul a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 647/ A din 25 august 2005.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.N. fără a-l motiva în scris.
În şedinţa publică de azi 28 octombrie 2005, inculpatul a recunoscut, prin apărător şi personal, cu ocazia ultimului cuvânt, solicitând, în principal admiterea recursului, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, la prima instanţă.
Recurentul a pretins că, în cauză, materialul probator n-ar fi complet.
Recursul este nefondat.
Nici unul din cele două motive invocate de inculpatul recurent, în cauză, nu poate fi primit.
În faţa primei instanţe, ca şi în faţa instanţei de apel, inculpatul a recunoscut fapta ce i s-a imputat, a arătat că a cooperat cu organele de urmărire penală şi că a fost de acord cu acoperirea prejudiciului.
Recunoaşterea inculpatului s-a coroborat cu declaraţiile martorilor audiaţi şi cu declaraţia părţii vătămate.
Pe baza acestor probatorii instanţele au reţinut comiterea faptelor şi vinovăţia inculpatului.
Nici un moment, la data judecării cauzei în primă instanţă, inculpatul nu a susţinut că urmărirea penală ar fi necompletă, dimpotrivă, la data de 14 iunie 2005, când cauza a fost soluţionată în fond, acesta arătând că nu mai are cereri de formulat, fiind de acord să se constate cercetarea judecătorească încheiată.
La fel, cu ocazia soluţionării apelului, în 25 august 2005, inculpatul nu s-a apărat, în sensul că cercetarea judecătorească nu ar fi completă şi că ar mai trebui administrate alte probe.
Aşa fiind, cererea inculpatului recurent, de completare a urmăririi penale, făcută prima dată în recurs, apare ca fiind de circumstanţă, de natură a duce la tergiversarea soluţionării cauzei, nerelevând vreun viciu al judecăţii, realizate de instanţe.
Tot aşa, nerelevantă şi fără vreo temeinicie apare şi a doua critică, referitoare la greşita individualizare a pedepsei, impu-nându-se a fi respinsă deoarece instanţa a făcut o corectă individualizare a pedepsei, cuantumul acesteia datorându-se nu numai periculozităţii faptei comise, ci şi situaţiei judiciare de recidivist, avute de inculpat.
În raport de cele arătate, Curtea urmează a privi recursul inculpatului, ca nefondat, şi a-l respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel, hotărârea atacată.
Se va constata că inculpatul este arestat şi în altă cauză.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva deciziei penale nr. 647/ A din 25 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6033/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6133/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs → |
|---|
