ICCJ. Decizia nr. 6199/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 528 din 1 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Brașov, au fost condamnați inculpații:
1. S.H.M., la 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen.
S-a dedus din pedeapsă perioada arestării de la 20 august 2003 la zi și în temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest.
2. A.D., la 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat grațierea pedepsei de 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 272 din 14 septembrie 2002 a Judecătoriei Brașov și s-a dispus executarea alături de pedeapsa de 12 ani închisoare, în final inculpatul urmând să execute 12 ani și 2 luni închisoare.
S-a scăzut din pedeapsă perioada reținerii și arestării din 14 august 2003 la zi și în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest.
3. S.E., la 13 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 11 din 13 ianuarie 1999 a Tribunalului Sibiu și s-a dispus contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 611 zile cu pedeapsa de 13 ani închisoare, pedeapsa rezultantă fiind sporită cu un an, astfel că în final inculpatul S.E. execută 14 ani închisoare.
S-a scăzut perioada arestării preventive de la 15 august 2003 la zi și în temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest.
4. C.G., la 13 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat grațierea restului de pedeapsă de 2 ani, 3 luni și 24 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 135 din 18 martie 2002 a Judecătoriei Făgăraș și s-a dispus executarea alături de pedeapsa de 13 ani închisoare, în final urmând să execute 15 ani, 3 luni și 24 zile.
S-a scăzut perioada arestării preventive de la 15 august 2003 la zi și în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest.
5. G.I., la 13 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat grațierea restului de pedeapsă rămas neexecutat de un an, o lună și 18 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1887 din 10 septembrie 2001 a Judecătoriei Brașov și s-a dispus executarea alături de pedeapsa de 13 ani închisoare, în final inculpatul urmând să execute 14 ani, o lună și 18 zile închisoare.
S-a scăzut perioada reținerii și arestării din 17 august 2003 la zi și în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest.
6. Z.C., la 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen.
S-a scăzut din pedeapsă perioada reținerii și arestării de la 17 august 2003 la 4 noiembrie 2003 la zi și în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest.
7. R.C.I., la 13 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen. și la
- 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de sart. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
S-a scăzut din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 21 august 2003 la zi și în temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest.
8. D.S., la 13 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen.
în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998,art. 999,art. 1003 C. civ., a obligat în solidar toți inculpații, iar pe inculpatul R.C.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL, să plătească către părțile civile A.A.M. și A.A.A. sumele de 268.819.000 lei, 36.200 dolari S.U.A. în echivalent lei la data plății, 4.500 Euro în echivalent lei la data plății cu titlu de despăgubiri materiale, către partea civilă A.S.K. suma de 2.000 dolari S.U.A. despăgubiri materiale, către partea civilă SC A.I.E. SRL suma de 27.000.000 lei despăgubiri materiale.
A respins pretențiile părților civile A.A.M. și A.A.A. pentru suma de 100 Euro, ale părții civile A.S.K., pentru suma de 500 dolari S.U.A. și ale părții civile SC A.I.E. SRL pentru suma de 1.297.405.360 lei.
A menținut sechestrul asigurător instituit prin încheierea din 9 martie 2004 a Tribunalului Brașov până la concurența valorii prejudiciului de mai sus asupra unui apartament cu 2 camere situat în Brașov și asupra unui autoturism marca BMW 318 I, proprietatea inculpatului S.H.M., asupra autoturismelor marca Cielo și marca Dacia 1310 proprietatea părții responsabile civilmente SC R. SRL.
A instituit sechestru asigurător asupra următoarelor obiecte: un parfum Champs Elysees, un parfum Pret-a-porter, o bluză, un telefon mobil Motorola cu încărcător și cartelă K., un aparat foto Kodak, baterii și film ridicate de la A.M.G., un telefon mobil Nokia 2100 cu cartelă Kamarad și încărcător ridicate de la inculpatul S.E., un telefon mobil Sony Ericcson R 600 cu cartelă K., ridicat de la inculpatul A.D., un televizor color Platinium ridicat de la S.V., bunuri ce se află în camera de corpuri delicte a I.P.J. Brașov; 41 grame bijuterii argint ridicate de la A.M.G. depuse la D.G.F.P. Brașov - Serviciul Tezaur Trezorerie sub nr. 11585 din 26 august 2003; 100 Euro ridicate de la inculpatul G.I. consemnate la B.N.R. cu nr. 25582 din 3 septembrie 2003; motoscuter Aprilia ridicat de la G.F., lăsat în custodia lui A.A.M.; telefon mobil Nokia 3310 ridicat de la inculpatul G.I. și telefon mobil Siemens C 35 ridicat de la inculpatul Z.C., depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Brașov; o foarfece de forță ridicată de la inculpatul G.G., o pereche încălțăminte sport marca B.B. culoare albă mărimea 41, ridicată de la inculpatul A.D., bunuri depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Brașov.
S-a dispus, în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., restituirea către M.N. a unor pantaloni, șurub metalic de 13 cm cu piuliță pentru cheie fixă de 24, două flanșe metalice cu diametru de 7 cm, daltă levier și rangă, aflate în camera de corpuri delicte a I.P.J. Brașov.
S-a dispus, în baza art. 118 lit. b) C. pen., confiscarea specială de la inculpatul S.H.M. a autoturismului marca Fiat Ducato, aflat la I.P.J. Brașov.
S-a dispus, în baza art. 118 lit. c) C. pen., și art. 354 alin. (3) C. pen., confiscarea de la inculpatul R.C.I. a sumei de 10.000.000 lei.
La data de 14 octombrie 2004, Tribunalul a pronunțat o încheiere, care face parte integrantă din sentință, de îndreptare a erorii materiale evidente din cuprinsul minutei în sensul că pentru inculpatul G.G. s-a precizat că pedeapsa de executat este de 14 ani, 3 luni și 24 zile închisoare, iar pentru inculpatul G.I. s-a precizat că sentința corectă este 1887 din 10 octombrie 2001 în loc de 135 din 18 martie 2002.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că inculpatul S.D. a lucrat în perioada iunie - iulie 2003 la SC A.I.E. SRL Brașov, care aparținea cetățenilor iordanieni A.A.M. și A.A.A., cu punct de lucru în depozitul B., situat în Brașov.
Datorită relațiilor sale apropiate cu patronii societății acesta a aflat unde se păstrează toate încasările firmei, respectiv într-un seif aflat în birou, amplasat pe o rampă a depozitului, rampă care nu era asigurată cu mijloace de supraveghere video. A aflat că la începutul lunii august în seif se afla o mare sumă de bani.
Inculpatul S.E. i-a propus inculpatului S.H.M. să îl ajute să sustragă banii, ceea ce acesta a acceptat urmând să găsească și câteva persoane interesate să sustragă seiful.
Inculpatul S.H.M. s-a întâlnit cu inculpatul G.G. pe care îl cunoștea și i-a spus despre acțiunea ce urma să aibă loc. Acesta din urmă i-a spus că nu dorește să participe personal la sustragerea seifului deoarece fusese grațiat din executarea unei pedepse, însă i-a spus că va găsi câțiva băieți dispuși să facă acest lucru.
Pentru a asigura intrarea în depozit, inculpatul S.H.M. s-a deplasat la 2 august 2003 la depozitul B. și a discutat cu inculpatul R.C.I., agent de pază la SC R. SRL, având ca obiectiv de pază depozitul pe care îl cunoștea de 4-5 luni, propunându-i să permită intrarea în incinta depozitului a 4-5 băieți pentru a fura bani de la o societate care nu are stand în B.
Inițial, inculpatul R.C.I. nu a fost de acord însă inculpatul S.H.M. l-a asigurat că standul respectiv are intrarea pe rampa depozitului și nu e supravegheat video. Inculpatul R.C.I. a fost de acord, stabilind data de 4 august 2003, în acea noapte el fiind de serviciu.
Inculpatul S.H.M. l-a sunat pe inculpatul S.E. și i-a spus despre cele discutate, acesta din urmă fiind de acord să îl recompenseze pe paznic. Inculpatul S.H.M. i-a spus inculpatului R.C.I. că va primi suma de 2000-3000 dolari S.U.A.
în zilele de 1 și 4 august 2003, inculpatul G.G. s-a deplasat cu autoturismul condus de inculpatul Z.C. în localitatea Voila unde l-a contactat pe inculpatul S.E., cunoscut anterior în penitenciar. I-a cerut să găsească 2-3 băieți în scopul arătat mai sus. Acesta a vorbit cu inculpații A.D. și G.G., cărora le-a spus despre posibilitatea câștigării unor sume importante de bani dacă participă la sustragerea seifului, aceștia acceptând.
în seara de 4 august 2003 inculpații S.E., A.D. și G.G., împreună cu minorul G.I. au venit în Brașov cu trenul, ajungând în gara Bartolomeu în jurul orei 22,00.
Inculpatul S.E. l-a sunat de la un telefon public pe inculpatul G.G. care a venit, cu autoturismul condus de inculpatul Z.C., și i-a luat ducându-i la locuința acestuia din urmă, situată în Brașov, strada Barbu Lăutaru. Au așteptat, până în jurul orei 1,00, timp în care inculpatul G.G. a vorbit de câteva ori la telefon cu inculpatul S.H.M., căruia i-a spus că va veni cu 4 băieți, însă acesta i-a spus că 3 sunt suficienți.
în jurul orei 1,00, inculpații G.G., S.E., A.D. și G.I. au plecat către locul unde inculpatul S.H.M. îi aștepta cu o dubiță Fiat Ducato, proprietate personală. Inculpații S.E., A.D. și G.G. s-au urcat în dubiță și s-au îndreptat spre depozit.
Inițial au convenit să vină și inculpatul D.S. însă în ultimul moment acesta i-a spus inculpatul S.H.M. că nu poate ieși din casă în acea noapte și i-a dat un lacăt.
Inculpatul G.G. a revenit la apartamentul inculpatului Z.C. unde au rămas împreună cu minorul G.I.
La depozitul B. inculpatul R.C.I. le-a permis inculpaților să intre, urmând ca ulterior să deschidă și poarta pentru a intra autovehiculul.
Toți inculpații știau că seiful urma să fie luat cu totul întrucât nu putea fi deschis la fața locului.
Ajunși lângă biroul societății, situat pe rampa depozitului, inculpatul A.D. a tăiat cu o foarfece de forță lacătul ușii de acces. împreună cu inculpații S.E. și G.G. a pătruns în interior, inculpatul S.H.M. rămânând în curtea depozitului împreună cu inculpatul R.C.I.
Inculpații S.E., A.D. și G.G. au luat un cărucior pe care au pus câteva topuri de hârtie și au răsturnat seiful de aproximativ 500 kg, care nu era ancorat în perete, peste cărucior. întrucât prin zonă a trecut o mașină de poliție, inculpatul S.H.M. l-a sunat pe inculpatul G.G. și i-a cerut un număr de telefon al unuia din inculpații aflați în interior, primindu-l pe cel al inculpatului G.G. pe care l-a sunat, i-a spus că în zonă e acea mașină și că îi va spune când pot ieși în siguranță.
Inculpatul S.H.M. a introdus apoi dubița în curtea depozitului cu spatele lângă rampă, iar inculpații A.D., S.E. și G.G. au răsturnat seiful în interiorul dubiței, la aceasta asistând și inculpatul R.C.I.
înainte de a pleca inculpatul S.H.M. i-a dat inculpatului A.D. lacătul pe care acesta l-a pus în locul celui tăiat, pentru a nu trezi prea repede suspiciuni.
Cei patru inculpați au părăsit depozitul și s-au deplasat spre Calea București unde inculpatul G.G. i-a preluat pe cei trei inculpați de la Voila și i-a condus la domiciliul inculpatului Z.C., unde au rămas peste noapte. Inculpatul S.H.M. s-a deplasat la locuință și seiful a rămas în interiorul mașinii.
A doua zi inculpații S.H.M. și G.G. s-au întâlnit și deplasat cu autoduba la locuința martorului M.N. din comuna Hărman. Au tăiat seiful cu un aparat de tăiat cu disc abraziv Akerman, cu un aparat de sudură autogen, o daltă, un levier și o rangă, unelte aparținând acestui martor care nu a cunoscut de proveniența ilicită a seifului întrucât inculpatul S.H.M. i-a spus că seiful îi aparține.
Din interior inculpații S.H.M. și G.I. au scos fișicurile de bani (lei, dolari și euro), bijuterii, actele firmei, carnete de C.E.C. și un pistol cu gaze.
Cei doi inculpați s-au deplasat în satul podul Olt unde au aruncat în apă seiful și pistolul, au ars documentele, au împărțit banii sustrași, pregătind plicuri pentru fiecare participant.
Inculpatul G.I. s-a deplasat apoi la domiciliul inculpatului Z.C., unde îl așteptau ceilalți inculpați, și le-au dat inculpaților A.D., S.E. și G.G. câte un plic conținând 8.000 dolari S.U.A. și 20.000.000 lei, iar inculpatului Z.C. i-a dat suma de 55.000.000 lei, păstrând pentru sine suma de 12.000 dolari S.U.A. și o pungă conținând 200 gr. bijuterii aur, în valoare de 2.000 dolari S.U.A.
în aceeași zi inculpatul S.H.M. s-a întâlnit cu inculpatul S.E. D.M., căruia i-a dat 10.000 dolari S.U.A. și 150.000.000 lei.
Restul de bani (28.000 dolari S.U.A. și 285.397.000 lei) au fost puși de inculpatul S.H.M. în 3 plicuri pe care a scris în limba arabă H., M. și "paznic", plicuri pe care le-a pus în cutia de scule din portbagajul autoturismului său BMW.
Inculpatul S.H.M. a cheltuit 20.000.000 lei, iar în 7 august 2003 s-a întâlnit cu inculpatul R.C.I. în fața Gării C.F.R. Brașov și i-a dat suma de 10.000.000 lei.
S-a constatat că valoarea prejudiciului este de aproximativ 3.200.000.000 lei și este compus din sume de bani: 74.000 dolari S.U.A., 5.000 euro, 550.397.000 lei, din bijuterii în valoare de 2.000 dolari S.U.A., dintr-un pistol cu gaz în valoare de 7.000.000 lei, din contravaloarea seifului - 20.000.000 lei.
împotriva hotărârii a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov care a criticat-o pentru netemeinicie privind pedepsele aplicate tuturor inculpaților, solicitând majorarea lor, dar și pentru nelegalitate față de punerea sub sechestru a unor bunuri de la inculpați fără a se aplica dispozițiile art. 109 C. proc. pen., de greșita soluționare printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale a situației recidivei inculpatului G.G., de omisiunea pronunțării instanței, asupra măsurii preventive luată față de inculpatul Z.C., de greșita reținere a art. 64 lit. d) C. pen., în cuprinsul pedepsei accesorii.
în cauză au declarat apel inculpații S.H.M., A.D., S.E., G.G., G.I., Z.C. și R.C.I. care au solicitat în principal schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina lor prin înlăturarea alin. (4) din cuprinsul celei reținute prin hotărârea de condamnare, respectiv de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen. S-a arătat că s-au produs prejudicii în patrimonii distincte și este necesară stabilirea încadrării juridice față de întinderea fiecărei pagube în parte. S-a mai cerut aplicarea unor pedepse reduse ținând seama de contribuția fiecărui inculpat și de circumstanțele personale ale acestora. Inculpatul S.H.M. a mai critica hotărârea întrucât a fost aplicat sechestru pe întreg apartamentul deși există o hotărâre de divorț și partaj în acest sens.
Prin decizia penală nr. 182/ A din 6 iunie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a admis apelurile procurorului și inculpaților și a extins efectele apelului și cu privire la inculpatul D.S.
A desființat sentința nr. 528 din 1 octombrie 2004 și încheierea de îndreptarea erorii materiale pronunțată la 14 octombrie 2004 cu privire la încadrarea juridică, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, cuantumul pedepsei accesorii, precizarea recidivei pentru inculpatul G.G., deducerea perioadei de arest și pronunțarea asupra măsurii preventive pentru inculpatul Z.C.
în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) în ce-i privește pe inculpații S.H.M., A.D., S.E. și G.G. și din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. g) și i) și alin. (4) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., în ce-i privește pe inculpații G.I. Ion, Z.C., R.C.I. și D.S.
Având în vedere noua încadrare juridică a redus pedeapsa principală pentru inculpați după cum urmează:
- inculpatul S.H.M. și inculpatul A.D., de la 12 ani la 10 ani închisoare;
- inculpaților S.E., G.G., G.I., R.C.I. și D.S. de la 13 ani la 11 ani închisoare, iar pentru inculpatul Z.C. de la 11 ani închisoare la 9 ani închisoare.
Pentru inculpatul S.E. a menținut aplicarea art. 61 C. pen. și revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 11 din 13 ianuarie 1999 a Tribunalului Sibiu și a contopit restul de pedeapsă rămas de executat, de 611 zile închisoare cu pedeapsa de 11 ani, având de executat 11 ani închisoare.
Pentru inculpatul G.G. a menținut aplicarea art. 7 din Legea nr. 534/2002 și revocat grațierea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 135 din 18 martie 2002 a Judecătoriei Făgăraș și a adăugat restul de pedeapsă rămas de executat de 2 ani, 3 luni și 34 zile închisoare cu pedeapsa de 11 ani, având de executat în final 13 ani și 24 zile închisoare.
Pentru inculpatul G.I. a menținut aplicarea art. 7 din Legea nr. 534/2002 și revocă grațierea condiționată din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1887 din 10 octombrie 2001 a Judecătoriei Brașov și a adăugat restul de pedeapsă rămas de executat, de un an și 18 zile închisoare cu pedeapsa de 11 ani, având de executat în final 12 ani, 1 lună și 18 zile închisoare.
Pentru inculpatul R.C.I. a contopit pedeapsa de 11 ani închisoare cu cea de 5 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, având de executat în final 11 ani închisoare.
A înlăturat pentru toți inculpații, din pedeapsa accesorie interzicerea exercițiului dreptului prevăzut de art. 64 lit. d) C. pen.
A constatat că inculpatul Z.C. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 17 august 2003 - 6 noiembrie 2003 și a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Brașov fără încuviințarea instanței.
Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței.
în temeiul art. 381 C. proc. pen., a dedus pentru inculpații S.H.M., A.D., S.E., G.G., G.I. și R.C.I., din pedepsele aplicate, în continuare, perioadele executate de la 1 octombrie 2004 la 6 iunie 2005 și în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a acestora.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații A.D., R.C.I., S.H.M., G.I., G.G. și S.E.
Prin recursul procurorului decizia este criticată pentru nelegalitate, motivul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., în mod greșit instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpați, înlăturând agravanta prevăzută de alin. (4) al art. 209 C. pen.
Cu toate că s-a reținut ca element cert (de altfel, de necontestat), că bunurile aflate în seif aparțineau mai multor părți vătămate, constituite părți civile, acest aspect a fost interpretat doar prin prisma prevederilor art. 146 C. pen., făcându-se o disociere nepermisă în condițiile în care s-a menținut încadrarea juridică, o singură infracțiune, și nu s-au reținut dispozițiile art. 33 C. pen.
în mod evident, în cauză există unitate naturală de infracțiuni, inculpații neavând reprezentarea că sustrăgând un seif prejudiciază patrimoniul mai multor persoane.
în ipoteza reținută de instanța de apel consecutiv aplicării art. 334 C. proc. pen., ar fi trebuit să se dispună și reținerea
Incidenței art. 33 C. pen., dar aceste prevederi nu sunt aplicabile în speță având în vedere dispozițiile art. 28 alin. (2) C. pen., care prevede expres că circumstanțele privitoare la faptă se resfrâng asupra participanților, numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.
în raport de toate acestea nu se poate reține decât o singură infracțiune de furt a unui seif care conținea bunuri și valori, indiferent de numărul patrimoniilor afectate prin comiterea infracțiunii (aspect de altfel recunoscut de inculpați).
Inculpatul R.C.I. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. A solicitat în principal achitarea pentru infracțiunea de complicitate la furt prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. A susținut că în calitate de paznic a primit 10.000.000 lei de la un alt coinculpat pentru a le permite accesul în incinta societății, fără să cunoască faptul că acesta a ridicat un seif cu bunuri în valoare de peste 2 miliarde lei, care nu-i aparținea, singura infracțiune comisă fiind aceea de luare de mită.
în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Prin recursurile declarate, ceilalți inculpați au criticat decizia pentru netemeinicie și au susținut că pedepsele aplicate sunt prea aspre. Au invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14. Inculpatul S.H.M. a solicitat și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.
Recursul procurorului este fondat, iar recursurile inculpaților nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei se constată că instanțele au reținut pe baza probelor administrate o situație de fapt, care așa cum a hotărât instanța de fond, impune reținerea încadrării juridice în dispozițiile art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen.
Este stabilit cu certitudine că în seiful sustras de inculpați se aflau importante sume de bani și bijuterii aparținând mai multor persoane. Valoarea acestor bunuri și sume de bani depășește limita de 2.000.000 lei prevăzută de art. 146 C. pen., modificat prin O.U.G. nr. 207/2000 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 456/2001.
însăși instanța de apel reține și motivează că deși inculpații au contestat întinderea prejudiciului în ce privește bijuteriile, în cauză au fost administrate înscrisuri care dovedesc existența lor, cantitatea și valoarea, coroborate cu probe testimoniale.
Curtea a considerat nefondată susținerea inculpatului G.I., că părțile civile trebuiau să facă dovada cu registrul de casă, cu contract de depozit sau orice alt înscris, sumele depuse, motivând că nu există nici un temei legal pentru a se păstra în seif bunuri și valori doar pe baza unor înscrisuri, dovada în speță fiind făcută prin alte mijloace de probă.
Motivarea în sensul că, chiar dacă inculpații nu au recunoscut împrejurarea că în seif se afla valori aparținând mai multor persoane, întinderea pagubelor se apreciază în funcție de fiecare patrimoniu în parte, astfel cum cere textul care încriminează fapta este greșită.
în speță, așa cum rezultă din probe, a fost concepută săvârșirea infracțiunii de furt, constând în sustragerea unui seif în care se aflau bunuri și alte valori.
Inculpații nu au avut reprezentarea că sustrăgând un seif prejudiciază patrimoniile mai multor persoane și, mai mult decât atât, dacă bunurile și valorile aparținând unor depunători ar fi reprezentat ele singure o valoare ce depășea 2 miliarde lei, încadrarea juridică era aceea privind infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave [(art. 209 alin. (4) C. pen.)].
în ce privește cuantumul prejudiciului, din probele administrate rezultă că toți inculpații au avut reprezentarea că sumele și bunurile aflate în seif depășesc suma de 2 miliarde lei, prin informare directă, inculpatul S.H.M. precizându-le sume ce depășeau această limită dar și indirectă, prin raportarea sumelor promise în schimbul contribuției lor, la numărul participanților implicați, acest element fiind recunoscut de inculpați.
Astfel, inculpatului R.C.I., paznic, inculpatul S.H.M. i-a promis recompensă de 2000 - 3000 dolari S.U.A., inculpații A.D., S.E. și G.G. au primit câte un plic conținând 8000 dolari S.U.A. și 20 milioane lei, iar inculpatul Z.C. 55.000.000 lei și inculpatul G.I. reținând pentru sine 12.000 dolari și 200 gr. bijuterii.
Instanța de apel reținând încadrarea juridică, o singură infracțiune, deși a avut în vedere prejudicierea mai multor părți vătămate a pronunțat o hotărâre nelegală deoarece trebuia să facă în cauză aplicarea dispozițiilor art. 33 C. pen.
Dar, așa cum s-a arătat, aceste prevederi nu sunt aplicabile în speța având în vedere reglementarea art. 28 alin. (2) C. pen., care prevede expres sintagma numai în măsura în care (__.) circumstanțele reale au fost cunoscute.
Cu privire la critica formulată de inculpatul R.C.I. privind greșita condamnare pentru complicitate la furt, aceasta este nefondată. Condițiile în care s-a săvârșit infracțiunea, pe timp de noapte, de mai multe persoane, mijloacele folosite de inculpați și suma importantă primită pentru a le permite săvârșirea infracțiunii demonstrează fără dubiu că inculpatul și-a dat acordul la săvârșirea unui furt și nu numai acordul de a permite accesul inculpaților în incinta societății.
în lipsa unor dispoziții date de acționarii sau administratorul societății, inculpatul nu avea dreptul să permită unor persoane străine să pătrundă în incintă și cu atât mai mult ca acestea să sustragă bunuri. Ori, câtă vreme inculpatul a cunoscut că coinculpații au luat un seif pe care l-au încărcat într-o mașină și l-au transportat în altă localitate, este evident că a contribuit la săvârșirea furtului în calitate de complice.
Recursul parchetului urmează a fi admis, decizia casată cu privire la greșita încadrare juridică reținută, infracțiunea de furt prin înlăturarea alin. (4) art. 209 C. pen.
Rejudecând, urmează ca în baza art. 334 C. proc. pen., să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) și, respectiv, 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., în infracțiunile prevăzute de aceleași texte cu reținerea și a alin. (4) C. pen.
Potrivit acestor încadrări juridice, inculpații vor fi condamnați la aceleași pedepse care au fost stabilite prin sentința primei instanțe.
în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților urmează a fi respinse ca nefondate.
în baza art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv executat potrivit dispozitivului.
Au fost văzute și dispozițiile art. 102 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6204/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6198/2005. Penal → |
|---|
