ICCJ. Decizia nr. 6200/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6200/2005
Dosar nr. 5360/2005
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 245 din 27 mai 2005, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul P.M., în baza art. 174 alin. (1) C. pen., la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1173 din 12 decembrie 2003 a Judecătoriei Oneşti, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa din prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în total 10 ani şi 3 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi deduse reţinerea şi arestarea preventivă cu data de 4 decembrie 2004 la 27 mai 2005.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.000.000 lei despăgubiri către partea civilă M.I. şi la plata sumei de 9.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul P.M., cioban la o stână de pe raza comunei Fitioneşti, jud. Vrancea, în seara de 24 noiembrie 2004, însoţit de martorii F.V., D.I. şi A.A.N., a mers la un bar de pe raza localităţii, unde, după ce au consumat băuturi alcoolice, au hotărât să meargă la locuinţa martorului F.V.
Pe drum, trecând pe lângă imobilul victimei A.T., cu care a lucrat la stână, inculpatul a intrat în locuinţa acesteia cu motivarea de a-i solicita suma de 500.000 lei pe care victima i-ar fi sustras-o cu câteva zile în urmă.
Întrucât victima a refuzat să-i dea suma pretinsă, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii în zona feţei şi a abdomenului, iar după ce a căzut la pământ a lovit-o şi cu picioarele. În timp ce se afla căzută, victima a fost comprimată de către inculpat cu genunchiul în zona toracelui, după care acesta a plecat.
La data de 29 noiembrie 2004, victima a fost găsită decedată în locuinţa sa.
Din raportul de autopsie rezultă că victima a prezentat multiple plăgi, echimoze, excoriaţii, infiltraţii sanghine şi hematoame epicraniene, fractură sternală cu înfundare, fracturi costale multiple, moartea fiind violentă, datorându-se şocului traumatic consecutiv traumatismelor cranio-cerebral şi toracic şi fracturilor menţionate.
Expertiza psihiatrică relevă că inculpatul prezintă diagnosticul „intelect liminar, având discernământul păstrat".
Inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând, în principal, să se constate nelegalitatea încadrării juridice, apreciind că fapta realizează conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a urmărit sau acceptat moartea victimei, intenţionând doar să-i aplice o corecţie iar, în subsidiar, reţinerea circumstanţei atenuante a stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în care s-a aflat datorită faptei anterioare a victimei, de sustragere a unei sume de bani.
Prin Decizia penală nr. 326 din 11 august 2005, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că instanţa a reţinut corect încadrarea juridică a faptei şi împrejurările săvârşirii acesteia, pentru care nu s-au identificat atitudini şi comportamente ale victimei care să aibă caracter provocator.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, reiterând motivele din calea precedentă de atac, respectiv greşita încadrare juridică şi omisiunea reţinerii împrejurării atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, motivat şi susţinut în limitele cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 17 C. proc. pen., este nefondat.
Inculpatul a recunoscut constant, la urmărirea penală şi în faţa instanţei săvârşirea faptei, constând în lovirea repetată a victimei cu pumnii şi picioarele, motivat de răspunsul acesteia că nu are să-i restituie suma de 500.000 lei, pe care ar fi sustras-o de la inculpat în urmă cu o săptămână.
Inculpatul a mai precizat că nu şi-a dat seama că loviturile aplicate victimei îi pot cauza decesul.
Declaraţiile inculpatului se coroborează cu cele ale martorilor A.A. şi F.V.D., care l-au văzut aplicând lovituri victimei, cu raportul de autopsie, procesul-verbal de constatare la faţa locului şi planşele foto.
Încadrarea juridică este legală.
Faţă de varietatea, multitudinea şi intensitatea loviturilor, precum şi de gravitatea leziunilor produse victimei cu corpuri dure, care au declanşat şocul traumatic se impune concluzia că inculpatul a acţionat cel puţin cu vinovăţie în forma intenţiei indirecte, prevăzând rezultatul faptei şi chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
O asemenea prevedere a rezultatului, în contextul actelor de violenţă concrete este o înşiruire a persoanelor care păstrează capacitatea psihică de apreciere a conţinutului şi consecinţelor faptelor lor, ori, inculpatul din cauză, conform Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, are discernământul păstrat.
Nu este întemeiată nici critica privind omisiunea reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât actul provocator pretins săvârşit de victimă şi constând în furtul unei sumei de bani de la inculpat, a avut loc în urmă cu mai multe zile, astfel încât nu se mai poate vorbi de existenţa unei puternice tulburări sau emoţii datorate acestui fapt ci, mai degrabă, de o răzbunare a inculpatului.
Neconstatând, din examinarea hotărârilor, nici existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, recursul inculpatului P.M. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce timpul reţinerii şi cel al arestării preventive a inculpatului, de la 4 decembrie 2004 la 2 noiembrie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 326/ A din 11 august 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 decembrie 2004 la 2 noiembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6180/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6202/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs → |
|---|
