ICCJ. Decizia nr. 6206/2005. Penal. Art. 254 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6206/2005
Dosar nr. 5518/2005
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 228 din 6 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. 4002/2004, a fost condamnat, printre alţii, inculpatul Z.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului Z.C. şi s-a stabilit ca, în final, să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul Z.C. suma de 300.000 lei, reprezentând obiectul infracţiunii.
Pe latura civilă s-a luat act că prejudicial cauzat părţii civile U.E.D. a fost integral acoperit prin restituirea bunurilor.
Inculpatul Z.C. a fost obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, în baza probelor administrate, a reţinut că, la data de 28 decembrie 2003, V.I. şi C.I. (minor la acea dată), după o prealabilă înţelegere cu Z.C., agent de pază angajat al SC T.P.I. SA Bucureşti, societate care se angaja prin contract să asigure paza obiectivului U.E.D., au sustras piese metalice constând în 13 bucăţi carcase reductor, 4 bucăţi apărători, un suport şi 7 bucăţi role în valoare totală de 229.818.232 lei, ce urmau să fie montate la un contactor al uzinei.
Piesele metalice erau depozitate şi urmau să fie montate la agregat (concasor), amplasat la etajul 3 al clădirii (cota 16 metri) agentul Z.C. indicându-le autorilor furtului acel loc.
Pentru a câştiga bunăvoinţa agentului de pază, inculpatul V.I. i-a înmânat acestuia suma de 300.000 lei convenită anterior în prezenţa inculpatului C.I.
S-a mai reţinut că faţă de împrejurarea că activitatea infracţională a celor doi era de durată, şi exista riscul să fie descoperit de alţi paznici sau angajaţi ai uzinei, care erau de serviciu în acea zi, V.I. s-a înţeles cu paznicul ca scoaterea pieselor din uzină, să se desfăşoare în două etape. Inculpatul Z.C. a avut în vedere ca aceasta să se încheie până la ora 19,00 când, trebuia să dea în primire serviciul unui alt paznic.
Astfel, într-o primă etapă ce s-a desfăşurat în dimineaţa zilei de 28 decembrie 2003, cele 24 de piese metalice au fost coborâte de la etajul 3 al clădirii concasorului pe scări, şi depozitate pe banda transportoare a agregatului, operaţiune ce a durat, după afirmaţiile inculpaţilor circa 4 ore.
La finalul acestei prime etape, agentul de pază a primit de la V.I., în avans, suma de 50.000 lei prezent fiind şi C.I.
Cea de-a doua etapă, s-a desfăşurat, în după-amiaza zilei de 28 decembrie 2003, începând cu ora 17,00 când piesele au fost scoase din incinta uzinei, pe breşa din gardul metalic împrejmuitor de 60/60 cm (astfel cum a fost descrisă în procesul verbal de cercetare la faţa locului, întocmit de organele de poliţie şi prin care se putea pătrunde în incinta uzinei din curtea grădiniţei de copii aflată în imediata apropiere).
Şi această activitate a fost de durată pentru că la ora 19,00 când la postul nr. 6 s-a prezentat singur inculpatul Z.C., paznicul D.D., acesta împreună cu salariatul uzinei S.I., i-au descoperit şi identificat pe cei doi inculpaţi care se aflau lângă piesele metalice în afara incintei uzinei, în curtea grădiniţei de copii.
Au fost sesizate organele de poliţie care s-au deplasat la faţa locului şi au constatat prezenţa celor 24 de piese metalice în afara incintei uzinei şi au fost luate măsuri pentru recuperarea şi predarea lor părţii civile.
Ulterior, la data de 3 martie 2004, organele de poliţie au efectuat o reconstituire a împrejurărilor în care s-a comis furtul de inculpaţii V.I. şi C.I., aceştia indicând locul de unde au luat piesele metalice, modul cum le-au transportat şi depozitat în afara incintei uzinei.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii Z.C. şi V.I., criticând-o ca fiind netemeinică şi au solicitat, în esenţă, admiterea apelurilor, desfiinţarea în parte a sentinţei în latură penală, redozarea pedepselor aplicate, urmând ca acestea să fie executate la locul de muncă.
Prin Decizia penală nr. 346 din 5 septembrie 2005, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii V.I. şi Z.C., apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Z.C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pentru motivul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi, pe fond, aplicarea dispoziţiilor art. 86 C. pen.
Examinând Decizia penală atacată prin prisma motivului de recurs formulat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de acesta.
De altfel, inculpatul recurent nici nu contestă săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, pe care le recunoaşte.
Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpat care vizează schimbarea modalităţii de executare a pedepsei în sensul aplicării dispoziţiilor art. 86 C. pen., Înalta Curte apreciază că, în cauză, la stabilirea pedepselor aplicate recurentului inculpat s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor săvârşite şi modalitatea de comitere a faptelor, limitele de pedeapsă prevăzută de lege, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului (atitudinea procesuală sinceră şi de regret, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, valoarea prejudiciului care a fost recuperat în totalitate), aspecte ce au condus la stabilirea unor pedepse care, prin cuantum şi modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.C. împotriva deciziei penale nr. 346 din 5 septembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6205/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6207/2005. Penal. O.U.G. nr.195/2002. Recurs → |
|---|
