ICCJ. Decizia nr. 6169/2005. Penal. Art. 254 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6169/2005
Dosar nr. 4848/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 394 de la 22 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. 1878/2004, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei de luare de mită în formă continuată, comisă de inculpatul O.C., din art. 254 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 254 alin. (2), combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 254 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatului O.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de un an, pedeapsă complementară ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 288 alin. (2) C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat, la pedeapsa de un an închisoare, iar în baza art. 26, raportat la art. 291 C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul O.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art. 863 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. pen., respectiv, să se prezinte la datele fixate de judecătorul desemnat cu supravegherea; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă şi să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de dare de mită în formă continuată comisă de inculpata M.M., din art. 255 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 255 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 255 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatei M.M., la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2888 alin. (2), combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a dispus condamnarea aceleiaşi inculpate, la pedeapsa de 10 luni închisoare, iar în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 291 C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpata M.M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de un an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani şi s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen., şi art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul O.C. a sumei de 900 dolari S.U.A., măsura confiscării realizându-se din cei 650 dolari S.U.A., reţinuţi în vederea confiscării iar diferenţa de 250 dolari S.U.A., din 500 Euro, sumă convertită în dolari S.U.A., reţinuţi în cursul urmăririi penale, sume de bani depuse la B.N.R. conform procesului verbal de predare primire nr. 684 din 12 noiembrie 2002, iar diferenţa de Euro rămasă va fi restituită inculpatului O.C., nefiind supusă confiscării.
S-au anulat înscrisurile falsificate iar fiecare inculpat a fost obligat la cate 5.500.000 lei cheltuieli judiciare statului iar inculpata M.M. şi la plata sumei de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul O.C. în calitate de subofiţer la P.P.F.P.F. I, având ca atribuţiuni de serviciu în cazul persoanelor fizice, verificarea corectitudinii datelor de stare civilă, a termenului de valabilitate al paşaportului, verificarea lipsei vreunei file din documentul de călătorie, verificarea ştampilelor şi vizelor aplicate de către alte state, în deosebi ale statului vecin, identificarea persoanei pe baza fotografiei, aplicarea în document a ştampilei de intrare-ieşire sau a vizei, anunţarea operatorului pentru implementarea datelor şi sintezelor operative în reţeaua informatică a I.P.J.F., în perioada 2 aprilie - 1august 2002 a pretins, primit şi acceptat promisiunea unor bani sau alte foloase în scopul de a nu-şi îndeplini sarcinile de serviciu, precum şi în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu.
Astfel, pe parcursul lunilor aprilie – mai 2002, după o prealabilă înţelegere cu numitul I.S.A., prin inculpata M.M., inculpatul O.C. a primit suma de 650 dolari S.U.A. pentru a aplica ştampilele de intrare-ieşire în paşapoartele a 6 cetăţeni români, aflaţi în străinătate, în spaţiul Schenger şi care depăşiseră termenul de şedere legală de 90 de zile, plecând din România ca simpli turişti.
În lipsa acestei ştampile, cetăţeanului român aflat în străinătate, care este returnat în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, i se poate refuza temporar eliberarea paşaportului, i se poate retrage paşaportul ori, i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia pe o durată cuprinsă între 6 luni şi 3 ani, potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 216/1998, modificată prin OUG nr. 86/2001.
S-a mai reţinut că înţelegerea dintre I.S.A. şi A.C., rezultă fără dubii discuţiile telefonice purtate de aceştia în zilele de 8-11 aprilie 2002, şi că în aceste situaţii complicele mituitorului a fost inculpata M.M., care a înmânat inculpatului O.C., paşapoartele a 4 persoane rămase neidentificate şi sumele de bani primite de I.S.A., în total suma de 650 dolari S.U.A.
Procedând în acelaşi mod, la 13 aprilie 2002, M.M., l-a contactat pe inculpatul O.C., întrebându-l dacă poate să mai facă acelaşi lucru cu un alt paşaport, pentru că în zilele de 22 şi 23 aprilie 2002, conform înţelegerii anterioare, să se întâlnească din nou cu acesta şi să-i înmâneze 3 paşapoarte. Acelaşi complice i-a înmânat inculpatului O.C. încă 2 paşapoarte, aparţinând unor cetăţeni români stabiliţi în străinătate, pentru a aplica ştampilele de intrare-ieşire, de fiecare dată preţul fiind cel stabilit de inculpat cu I.S.A.
În unele cazuri I.S.A. a acţionat direct cu O.C., în sensul că l-a sunat pe acesta din străinătate, încunoştinţându-l de sosirea unei terţe persoane de cetăţenie română, situaţie în care subofiţerul i-a promis intrarea în ţară, aplicând ştampila, dar nu l-a introdus în reţeaua informatizată a I.J.P.F. Mehedinţi.
Mai exact, la 19 iulie 2002, în timp ce şi-a desfăşurat activitatea între orele 20,00 – 8,00 la punctul „Trafic intrare şi autosuspecte a fi furate" inculpatul O.C., a permis intrarea în ţară a unui cetăţean român trimis de I.S.A., care se întorcea din spaţiul Schengen – Franţa, dar nu l-a operat în sistemul informaţional al punctului de frontieră, tocmai pentru că depăşise perioada legală de şedere, dar nu i-a putut stabili identitatea acelei persoane.
Acelaşi inculpat O.C., în calitate de subofiţer al P.C.T.F. Porţile de Fier I, pentru a nu-şi îndeplini în mod corect atribuţiunile de serviciu, în sensul că fie a aplicat ştampilele de intrare-ieşire pe paşapoartele unor persoane, care nu au trecut pe la punctul de frontieră, sau fie a aplicat alte date, falsificând data intrării în ţară şi nu le-a introdus în evidenţa informatizată a persoanelor, în perioada 22 mai – 19 iunie 2002, a primit de la S.M. zis P., suma de 150 dolari S.U.A. şi 100.000 lei.
Astfel, pentru aplicarea ştampilei intrare-ieşire pe paşaportul numitului S.C. zis C., fratele lui S.M., acesta din urmă a promis 100 dolari S.U.A. lui O.C., care i-a primit ulterior, odată cu altă sumă de 50 dolari S.U.A., oferită în acelaşi scop, menţiunile fiind antedatate, aplicate şi pe paşaportul numitei S.C.T., soţia lui S.M., fapt ce rezultă din înregistrările convorbirilor telefonice şi din recunoaşterea inculpatului. Antedatarea s-a făcut fiindcă numitei S.C.T., îi expirase dreptul de şedere în Italia.
În cazul numitului S.C., s-a procedat în acelaşi mod, deoarece în România se sustrăgea de la urmărirea penală, fiind cercetat pentru comiterea infracţiunii de furt, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tr. Severin nr. 163/P/2001 din 6 martie 2003, fiind trimis în judecată şi pentru comiterea altor infracţiuni cum ar fi proxenetism, tulburarea liniştii şi ordinei publice, şi totodată îi expirase dreptul de şedere în Italia, existând riscul să fie trimis în ţară.
Împotriva sentinţei au declarat apel P.N.A. şi inculpaţii.
P.N.A., a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât dispoziţiile art. 254 alin. (3) C. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000 au fost greşit aplicate în sensul că, inculpatul O.C. a primit de la mai multe persoane prin intermediul inculpatei M.M., suma de 1150 dolari S.U.A., astfel încât în mod greşit s-a dispus confiscarea de la acesta a sumei de 900 dolari S.U.A., iar cum în cauză urmărirea penală a fost disjunsă faţă de alte persoane care au dat mită inculpatului, se impune ca restul sumei de bani să rămână în continuare indisponibilizată în vederea confiscării.
Al doilea motiv de nelegalitate invocat de P.N.A., a vizat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 445 alin. (2) C. proc. pen., deoarece s-a făcut dovada că doar menţiunile privind intrarea şi ieşirea din ţară a titularilor paşapoartelor sunt false şi deci trebuiau anulate doar acestea.
Un ultim motiv de apel al P.N.A., a vizat netemeinicia sentinţei privind greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei M.M., în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aceasta săvârşind infracţiuni ce prezintă un pericol social deosebit şi având o atitudine nesinceră atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.
Inculpatul O.C., în motivele scrise de apel, a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de complicitate la uz de fals, prevăzută de art. 26, raportat la art. 291 C. pen., combinat cu art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), această faptă nefiind dovedită, întrucât nici o probă nu indică că titularii paşapoartelor le-au folosit iar simpla bănuială nu poate conduce la pronunţarea unei soluţii de condamnare în lipsă de probe.
Inculpatul a mai arătat că în mod eronat în sarcina sa nu au fost reţinute circumstanţe atenuante, fiind la prima abatere şi având un comportament bun înainte de comiterea faptelor şi a recunoscut şi regretat faptele comise, solicitând aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege ca efect al recunoaşterii acestei circumstanţe.
Inculpata M.M. nu şi-a motivat apelul iar în şedinţa publică din 22 decembrie 2004 a declarat că retrage apelul.
Prin Decizia penală nr. 224 din 22 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, au fost admise apelurile procurorului şi inculpatului şi s-a luat act de retragerea apelului inculpatei M.M.
S-a dispus anularea menţiunilor false privind intrarea şi ieşirea din ţară din paşapoarte.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul O.C. a sumei de 750 dolari S.U.A. din care 100 dolari S.U.A. convertiţi în lei la B.N.R. la data plăţii.
Curtea a dispus restituirea către inculpat a sumei de 500 Euro şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei a declarat recurs P.N.A. – Serviciul Anticorupţie Craiova care a cerut casarea sentinţei pentru nelegalitate şi netemeinicie deoarece:
- s-a făcut o greşită aplicare a legii în sensul că nu au fost corect aplicate dispoziţiile art. 445 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 394 din 22 octombrie 2004 au fost anulate înscrisurile falsificate (paşapoartele) iar prin decizie s-a dispus anularea menţiunilor false privind intrarea şi ieşirea din ţară făcute în paşapoarte, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În acest fel sunt anulate şi paşapoartele şi în acelaşi timp şi menţiunile false;
- s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 254 alin. (3) C. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000.
Din probele administrate rezultă că inculpatul a primit de la mai multe persoane prin intermediul inculpatei M.M. 1150 dolari S.U.A.
Ca urmare, în mod greşit instanţa de fond a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 900 dolari S.U.A., iar instanţa de control judiciar doar 750 dolari S.U.A.
Deoarece în cauză urmărirea penală a fost disjunsă faţă de alte persoane care au dat mită inculpatului se impunea ca diferenţa între 1150 dolari S.U.A. şi 750 dolari S.U.A. să rămână indisponibilizată în continuare.
Decizia este netemeinică deoarece pedeapsa în ceea ce o priveşte pe inculpata M.M. este greşit individualizată.
Recursul este nefondat.
Dispoziţiile art. 445 C. proc. pen., privesc procedura prin care se execută dispoziţiile unei hotărâri penale definitive.
Astfel, în alin. (2) se prevede că „atunci când înscrisul declarat fals a fost anulat în totalitate, se face menţiune despre aceasta pe fiecare pagină, iar în caz de anulare parţială, numai pe paginile care conţin falsul.
Instanţa de apel a cercetat hotărârea primei instanţe făcând menţiunea că se anulează menţiunile false privind intrarea şi ieşirea din ţară.
Este evident că menţiunea din dispozitiv în sensul că se menţin celelalte dispoziţii ale sentinţei nu se referă şi la anularea paşapoartelor măsură greşită dispusă de prima instanţă şi îndreptată în apel.
Inculpatul audiat în instanţă a recunoscut săvârşirea faptelor aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu şi a explicat că a primit pentru aplicarea ştampilelor suma de 600 dolari S.U.A.
Aşa cum a motivat instanţa de apel, pe baza înregistrării convorbirilor telefonice purtate cu M.M. şi a declaraţiilor inculpatului acesta a primit în total 750 dolari S.U.A. astfel că şi sub acest aspect Decizia este temeinică şi legală.
Disjungerea cauzei faţă de numiţii I.A.S. şi S.M. nu justifică cererea de menţinere a măsurii indisponibilizării unor sume de bani altele decât cele date de aceştia, sume care au fost confiscate şi pentru primirea cărora inculpatul este condamnat. Dacă cele două persoane vor fi trimise în judecată pentru dare de mită nu se poate cere confiscarea sumelor date pentru că s-ar ajunge la dublă confiscare.
Pedeapsa aplicată inculpatei a fost just individualizată. S-a avut în vedere pe de o parte gradul de pericol social mai ridicat al infracţiunii comise de inculpat, prin funcţia ce o ocupa şi actele îndeplinite de acesta, că inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare şi în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere pe timp de 5 ani.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatei s-au avut în vedere limitele mai mici, prevăzute pentru infracţiunea de dare de mită săvârşită, spre deosebire de luare de mită săvârşită de inculpat dar în acelaşi timp şi negarea constantă a comiterii faptelor.
Hotărâtor însă a fost faptul că potrivit actelor medicale inculpata este bolnavă pensionată medical cu repetate internări în serviciul psihiatric urmare şocului suferit prin moartea fiicei minore.
În aceste condiţii prin înlăturarea dispoziţiilor de suspendare a executării pedepsei s-ar ajunge la un tratament penal diferit între doi inculpaţi care au cooperat în săvârşirea infracţiunilor, cel care a comis fapta mai gravă având un tratament favorabil. La această situaţie s-a ajuns şi datorită neexercitării apelului în ce-l priveşte pe inculpat privind greşita individualizare a pedepsei.
Aşa fiind, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P.N.A. Craiova împotriva deciziei penale nr. 224 din 22 iunie 2005 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpaţii M.M. şi O.C.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei), se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6167/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 6170/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
