ICCJ. Decizia nr. 6170/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6170/2005
Dosar nr. 5646/2005
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 28 din 10 iunie 2005, Tribunalul pentru minori şi familie Braşov, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. şi, în subsidiar, în concurs cu infracţiunea prevăzută de art. 193 C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., şi a art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul M.L.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii din data de 24 februarie 2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă, a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 21 februarie 2005, inculpatul elev la un liceu din Predeal, a venit în Braşov însoţit de un coleg, martorul P.A., căruia i-a spus că intenţionează să facă rost de un telefon mobil, fără a-i preciza în ce modalitate.
Observând-o pe partea vătămată U.T., minor în vârstă de 13 ani că trece prin apropiere, inculpatul I-a cerut acestuia să se aşeze lângă el pe bancă. Văzând că cererea sa este ignorată, inculpatul a repetat-o pe un ton mai ferm, astfel că partea vătămată s-a supus. Ea a fost întrebată de inculpat dacă are telefon mobil, iar la răspunsul negativ primit, inculpatul I-a spus că va fi controlată în buzunare, iar dacă va găsi un telefon îl va bate. Speriat de tonul ameninţător al inculpatului, minorul i-a înmânat telefonul Motorola codat în reţeaua C., iar inculpatul a scos cartela şi a introdus cartela sa O., încercând apoi să transmită un SMS.
A plecat apoi de pe bancă însoţit de colegul său, iar la insistenţele părţii vătămate de a-i înapoia telefonul, a ameninţat-o pe aceasta că o va bate şi o va băga cu capul în baltă.
Speriată de cele întâmplate şi convins că nu i se va restitui bunul, partea vătămată a mers acasă şi a relatat părinţilor săi situaţia.
Câteva zile mai târziu, tatăl şi fratele părţii vătămate l-au depistat pe inculpat în aceeaşizonă, Parcul Hidromecanica şi l-au predat organelor de poliţie.
Situaţia de fapt a fost dovedită prin:
- procesul verbal de depistare;
- depoziţii, parte vătămată;
- declaraţiile martorului ocular P.A.M.;
- declaraţiile inculpatului care a recunoscut fapta.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel inculpatul.
El a solicitat în principal achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat.
Prin Decizia penală nr. 31/ Ap/MF din 15 aprilie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, a admis apelul declarat, dar pentru alte motive. Instanţa de apel a înlăturat din cuprinsul pedepsei accesorii dreptul prevăzut la art. 64 lit. d) C. pen., menţinând restul dispoziţiilor din hotărârea apelată.
Nemulţumit de această decizie, inculpatul a atacat-o cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Invocând temeiurile prevăzute de art. 3859 pct. 10 şi 17 C. proc. pen., el solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, şi, rejudecând să se schimbe încadrarea juridică din tâlhărie în furt calificat şi ameninţare, fapte pentru care cere achitarea.
În subsidiar, reţinând aceste infracţiuni să fie aplicate pedepse sub minimul special, cu executarea în stare de libertate.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Probele administrate în ambele faze ale procesului penal: declaraţiile constante ale părţii vătămate, ale martorului P.A.M., procesul verbal de predare-primire a telefonului, precum şi declaraţiile inculpatului, relevă în mod convingător săvârşirea infracţiunii de tâlhărie de către acesta.
Astfel cum rezultă din depoziţia martorului P.A.M., colegul său, inculpatul luase iniţial hotărârea de a procura un telefon mobil pentru a-şi folosi propria cartelă SIM.
Văzându-l pe partea vătămată i-a cerut acestuia, deşi nu-l cunoştea să se aşeze lângă el. Refuzul iniţial al minorului l-a determinat să folosească un ton mai ferm atunci când a repetat invitaţia.
Din acest moment apare ameninţarea expresă; cererea de a-i înmâna telefonul, în caz de opunere va folosi violenţa („te bat", „te bag cu capul în baltă").
La aceasta se adaugă diferenţele de ordin fizic care i-au creat şi ele, starea de temere minorului parte vătămată.
Inculpatul a acţionat cu intenţia directă, folosind gradat ameninţarea, pentru a-şi apropria bunul din posesia părţii vătămate, scop finalizat de altfel.
Nu subzistă nici temeiul prevăzut de art. 3859 pct. 10, întrucât instanţele s-au pronunţat cu privire la toate probele administrate în cauză, astfel că nu subzistă această omisiune de natură să influenţeze soluţia în defavoarea inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.L.S. împotriva deciziei penale nr. 31/ Ap/MF din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea de 24 de ore din data de 24 februarie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 RON (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6169/2005. Penal. Art. 254 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6177/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
