ICCJ. Decizia nr. 6210/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 23 august 2005 pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, petenta R.C. a formulat plângere împotriva soluției date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind pe numitul C.I., notar public, de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
în motivarea plângerii sale, petenta a arătat că, în urma unui litigiu cu fratele său, V.G., a constatat că acesta deține și folosește niște înscrisuri notariale pe care le consideră false.
A apreciat că organele de anchetă au ajuns la o concluzie superficială întrucât trebuia clarificat dacă a existat sau nu o faptă penală și doar după aceea să se verifice dacă făptuitorii mai pot fi trași la răspundere penală.
Prin sentința penală nr. 103 din 6 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta R.C. împotriva rezoluției pronunțată în dosarul nr. 2007/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, apreciind că, în cauză, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta R.C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând, să se constate că i-a fost vătămat dreptul său succesoral prin săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), de către notarul public C.I.
Examinând hotărârea atacată, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Petenta a invocat faptul că notarul public C.I. a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului în certificatele de moștenitor nr. 476 din 28 iulie 1998 și nr. 324 din 6 martie 1991.
Cum infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru aceste infracțiuni, în raport de data emiterii celor două certificate de moștenitor, s-a împlinit, potrivit dispozițiilor art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Așa fiind, prescripția răspunderii penale fiind o cauză de înlăturare a răspunderii penale, în mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția din 23 septembrie 2003 a dispus neînceperea urmăririi penale, în raport de dispozițiile art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu privire la numitul C.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de petentă, ca nefondat.
în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6209/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6203/2005. Penal → |
|---|
