ICCJ. Decizia nr. 6214/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6214/2005
Dosar nr. 5361/2005
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2005
Asupra cauzei penale de faţă, deliberând, a constatat următoarele:
C.P.B. a solicitat, la 29 august 2005, în baza art. 455 – art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 11 din 7 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1489 din 17 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În motivarea cererii, condamnatul C.P.B. a invocat faptul că fiind despărţit de soţie, doi dintre cei trei copii minori ai săi, aflaţi în îngrijirea mamei sale, ar rămâne lipsiţi de supraveghere şi întreţinere, ca urmare a internării mamei sale în spital pentru o intervenţie chirurgicală.
În sprijinul cererii formulate, condamnatul a depus la dosar, în copii, acte medicale şi un referat de anchetă socială.
Din copiile actelor medicale prezentate a rezultat că numita C.D., mama petentului condamnat, are vârsta de 65 de ani, prezintă discopatie lombară veche, neglijată şi o hipertensiune arterială neglijată, precum şi guşă polinodulară, cu tratament medicamentos, indicaţii în sensul evitării efortului fizic şi repaus la pat 10 zile, fără recomandare de intervenţie chirurgicală.
Din referatul de anchetă socială a rezultat că doi dintre copii minori ai condamnatului se află în îngrijirea mamei sale şi locuiesc într-un apartament cu 3 camere având condiţii igienico-sanitare adecvate, iar al treilea copil se află în întreţinerea soţiei, de care este despărţit în fapt.
În consecinţă, s-a reţinut că petentul condamnat C.P.B. nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări speciale, în raport de care continuarea executării pedepsei ar avea consecinţe grave pentru el sau familia sa.
Aşa încât, prin sentinţa penală nr. 99 din 16 august 2005, în baza art. 456 C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, cererea condamnatului de întrerupere a executării pedepsei şi în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul C.P.B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, întreruperea executării pedepsei întrucât are trei copii minori şi este arestat de 4 ani.
Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Astfel, aşa cum rezultă din actele dosarului, cei trei copii ai condamnatului se află în îngrijirea mamei sale (2 dintre ei) şi a soţiei (1 copil).
Pe de altă parte, aspectul invocat de petentul condamnat, în sensul că este arestat de 4 ani, nu are relevanţă în raport de cererea de întrerupere a executării pedepsei.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a respins cererea condamnatului de întrerupere a executării pedepsei, ca nefondată, întrucât aspectele invocate de acesta nu reprezintă împrejurări speciale în raport de care continuarea executării pedepsei ar avea consecinţe grave pentru el sau pentru familia sa.
În consecinţă, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.P.B. împotriva sentinţei penale nr. 99 din 16 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6212/2005. Penal. Revocare măsură. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6224/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
