ICCJ. Decizia nr. 6248/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6248/2005
Dosar nr. 5773/2005
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 146 din 24 martie 2005 a Tribunalului Brăila, inculpatul c.l. a fost condamnat, la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 14 C. proc. pen. şi a art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile M.C. suma de 2.010.200 lei cu titlul de despăgubiri civile şi suma de 7.000.000 lei, cu titlu de daune morale.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt, următoarele:
În ziua de 6 iunie 2004, partea vătămată M.C., în vârstă de 17 ani, s-a dus în vizită la bunica ei care locuieşte pe str. Dornelor şi de aici a plecat în jurul orei 16,45.
La intersecţia străzii Focşani cu str. Ion Slavici, partea vătămată M.C. s-a întâlnit cu inculpatul C.L., care era însoţit de martorul S.N.
Inculpatul C.L. a acostat-o pe minora M.C. şi i-a propus să meargă cu ei la o cafea. Deoarece, partea vătămată a refuzat, inculpatul a apucat-o de mână şi a tras-o pe o distanţă de aproximativ 10 metri de locul unde aceasta se afla iniţial. În locul respectiv inculpatul a ameninţat-o pe partea vătămată, a controlat-o prin buzunare şi dintr-un buzunar i-a sustras un telefon mobil.
În aceste condiţii, partea vătămată a început să ţipe şi a fugit pe strada Ion Slavici. După numai câţiva metri, partea vătămată a fost ajunsă din urmă de inculpat şi a fost lovită de către acesta cu pumnul în zona ochiului stâng. De frică inculpatului, partea vătămată s-a refugiat în curtea imobilului situat pe strada Ion Slavici, imobil ce aparţine martorei B.G.
Inculpatul i-a solicitat martorei să o scoată din curte pe minoră, însă martora a refuzat şi partea vătămată a rămas în curtea respectivă până când s-a convins că a plecat inculpatul şi a trecut primejdia.
În aceeaşi seară, partea vătămată s-a prezentat la Spitalul Sf. Spiridon. Conform certificatului medico-legal nr. 529 din 7 iunie 2004, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice, care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale, ce pot data din 6 iunie 2004.
Apelul inculpatului C.L., prin care contestă comiterea faptei şi cere achitarea a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin Decizia nr. 341/ A din 23 august 2005.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără să-l motiveze în scris.
În şedinţa publică de astăzi, 4 noiembrie 2005, inculpatul prin apărător a reiterat apărarea făcută în apel, solicitând casarea deciziei şi achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fapta nefiind infracţiune, lipsindu-i unul din elementele cerute de lege şi anume violenţa. Inculpatul se apără în sensul că nu şi-ar fi însuşit nimic prin violenţă, bunurile fiindu-i date de bună voie, de către partea vătămată.
Recursul nu este fondat.
Analiza actelor şi probelor dosarului, contrar susţinerilor apărării inculpatului arată că acesta a comis, cu vinovăţie, infracţiunea ce i se impută.
Dacă partea vătămată i-ar fi dat bunurile de bună voie n-ar fi avut de ce să reclame comiterea faptei şi, mai ales, cum să dovedească actele de violenţă ale inculpatului, materializate în leziunile suferite, constatate, medico-legal.
Or, partea vătămată M.C. prin plângerea şi declaraţiile făcute, coroborate cu declaraţiile martorilor N.G.C., A.F., C.D., M.A., S.N. şi B.G., a dovedit cu certitudine că, în ziua de 6 iunie 2004, a avut asupra sa două telefoane mobile şi suma de 10.000 lei şi că, inculpatul C.L., prin violenţă, exercitată într-un loc public, i-a sustras, telefonul şi suma de 10.000 lei.
În ceea ce-i priveşte pe martorii S.N. şi B.V.I., prieteni cu inculpatul, care au confirmat existenţa violenţelor dar a susţinut că suma de 10.000 lei a fost oferită de partea vătămată şi că nu au văzut dacă inculpatul a sustras sau nu telefonul părţii vătămate, în mod corect, instanţele au reţinut că declaraţiile acestora sunt nesincere şi le-au înlăturat.
De altfel, din acte rezultă că, în momentul sustragerii telefonului, cei doi martori se aflau la o distanţă de aproximativ 10 metri de locul unde se aflau partea vătămată şi inculpatul, vorbeau între ei şi deci, nu erau atenţi la ceea ce se întâmplă în jur, condiţii în care au sesizat doar momentul în care partea vătămată a fost lovită şi a început să fugă.
Este greu de crezut susţinerea inculpatului că în condiţiile în care partea vătămată avea asupra sa doar suma de 10.000 lei, bani necesari plăţii transportului până acasă şi între ea şi inculpat nu existau nici un fel de relaţii, că aceasta ar fi oferit respectivii bani inculpatului, pentru ca acesta să-şi cumpere ţigări.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpat, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 341/ A din 23 august 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6247/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6252/2005. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
