ICCJ. Decizia nr. 6252/2005. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6252/2005
Dosar nr. 5549/2005
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 133 din 6 iunie 2005 a Tribunalului Alba s-a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul N.G., în executarea pedepsei de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. c) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că deducerea sancţiunii contravenţionale nu poate fi aplicată în cazul de faţă, neavând nici o legătură cu infracţiunea pentru care petentul a fost condamnat, în speţă, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 461 C. proc. pen.
Apelul, prin care condamnatul a solicitat instanţei deducerea a 8 mandate de executare a închisorii contravenţionale, din pedeapsa aplicată, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Alba – Iulia, secţia penală, prin Decizia nr. 250/ A din 6 septembrie 2005.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, susţinând că, în mod nelegal, aflându-se în penitenciar, a fost pus să execute închisoarea contravenţională din cele 8 mandate, deşi aceasta fusese transformată în muncă, în folosul comunităţii.
Că, în această situaţie, se impune scăderea perioadei executate ca închisoare contravenţională, din durata avută de executat, în penal.
Recursul este nefondat.
Examinarea cauzei deduse de recurent judecăţii, pe baza unor relaţii obţinute în apel, de la Penitenciarul Aiud arată că într-adevăr, acesta a executat până la apariţia legii de graţiere 5 sancţiuni contravenţionale, alte 3 sancţiuni rezultate din 3 mandate de închisoare contravenţională, fiind anulate.
Că, respectivele sancţiuni contravenţionale executate, nu pot fi computate din pedeapsa avută de executat, neavând nici o legătură cu fapta pentru care a fost condamnat şi cu pedeapsa avută de executat pentru respectiva faptă.
În legătură cu executarea sancţiunilor contravenţionale, în ipoteza în care n-ar fi mai existat, ca urmare a transformării închisorii, în muncă în folosul comunităţii, contestatorul se putea adresa instanţei civile în raza căreia se afla locul de deţinere şi executare a închisorii contravenţionale şi nicidecum instanţei penale în temeiul art. 461 C. proc. pen., ale cărui depoziţii, nu sunt aplicabile, în cauză.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de contestatorul N.G., ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul N.G. împotriva deciziei penale nr. 250/ A din 6 septembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6248/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6254/2005. Penal. Contopire pedepse. Recurs → |
|---|
