ICCJ. Decizia nr. 6276/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 168 din 7 martie 2005, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul H.C.D.:
- pentru comiterea infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută și pedepsită de art. 250 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare;
- pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
A dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
în baza art. 81 și art. 82 C. pen., instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
A obligat inculpatul să plătească părții civile C.C.B. suma de 2.000.000 lei daune materiale și 20.000.000 lei daune morale.
A obligat inculpatul să plătească părții civile C.A.S. Cluj suma de 2.163.441 lei cu dobândă legală începând cu data de 10 iunie 2003 și până la achitarea sumei.
în baza art. 191 C. proc. pen., l-a mai obligat să plătească statului suma de 4.500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunțat astfel, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 6 iunie 2003, inculpatul H.C.D., având calitatea de agent de poliție și în exercitarea atribuțiilor de serviciu a exercitat acte de agresiune fizică și a aplicat lovituri părții civile, cauzându-i leziuni ce au necesitat 58 zile de îngrijiri medicale.
Cu privire la latura civilă a cauzei prima instanță a reținut că din probele de la dosar rezultă că partea civilă a cheltuit pentru transportul la unitățile spitalicești suma de 2.000.000 lei, iar referitor la suma de 50 milioane lei drept daune morale solicitate a apreciat că nu sunt justificate, stabilind ca fiind suficientă suma de 20 milioane lei pentru a acorda satisfacții părții vătămate, având în vedere suferința fizică și psihică provocată victimei.
împotriva sentinței penale sus-enunțate au declarat apel inculpatul și partea civilă.
Inculpatul a solicitat în principal, achitarea lui pentru infracțiunile ce i s-au reținut în sarcină, arătând că nu a acționat cu intenție în ceea ce privește infracțiunea de purtare abuzivă, iar cu privire la infracțiunea de vătămare corporală, a susținut că nu a lovit pe inculpat și că leziunile pe care acesta le-a suferit au fost produse prin autoagresiune.
Partea civilă, în motivarea apelului a solicitat desființarea hotărârii atacată, obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de daune materiale, sumă dovedită cu probele administrate în cauză și la plata sumei de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale. De asemenea, a mai solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în faza de urmărire penală și primă instanță în sumă de 12.000.000 lei reprezentând onorariu avocațial.
Instanța de control judiciar a înlăturat susținerile inculpatului, în sensul că partea civilă a suferit leziuni prin autoagresiune întrucât din actele medicale existente la dosar a rezultat că raportat la natura și gravitatea leziunilor, acestea nu se puteau produce prin lovire de un corp dur ci prin lovire cu un corp dur. De asemenea, a constatat că inculpatul a fost inconstant în declarații, întrucât inițial a afirmat că partea civilă s-ar fi autoagresionat, iar ulterior a susținut că leziunile au fost cauzate ca urmare a unei crize epileptice în care a intrat victima.
Instanța de apel a înlăturat și această apărare deoarece din actele medicale de la doar, adeverința medicală nr. 1494 din 22 februarie 2005, rezultă că partea civilă nu se află în evidența medicului de familie cu boli neuro-psihice și, pe cale de consecință și-a format intima convingere că inculpatul H.C.D. a comis infracțiunile deduse judecății. Totodată cu privire la apelul declarat de partea civilă C.C.B. instanța de control judiciar a apreciat că din probatoriul administrat în cauză a rezultat fără dubiu că partea civilă a cheltuit în afară de suma de 2.000.000 lei cu transportul la diferite unități spitalicești și suma de 18.000.000 lei pentru alimentație în perioada de la 58 zile de îngrijiri medicale. în ce privește daunele morale a reținut că acestea au fost corect individualizate de instanța de fond astfel că nu se impune majorarea lor.
Prin urmare, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia penală nr. 165/ A din 7 iulie 2005, a admis apelul declarat de partea civilă C.C.B. împotriva sentinței penale nr. 168 din 7 martie 2005 a Tribunalului Cluj pe care a desființat-o în latură civilă cu privire la cuantumul daunelor materiale și neacordarea cheltuielilor judiciare și judecând în aceste limite:
L-a obligat pe inculpatul H.C.D. să plătească părții civile suma de 2.000 lei noi daune materiale și în baza art. 193 C. proc. pen., suma de 1.200 lei noi cheltuieli judiciare în urmărire penală și primă instanță.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H.C.D. împotriva aceleiași sentințe.
L-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 600 lei noi cheltuieli judiciare în apel, iar statului suma de 200 lei noi cheltuieli judiciare.
Fiind nemulțumit de soluția pronunțată, inculpatul H.C.D. a formulat în termen legal recurs solicitând casarea ambelor hotărâri pronunțate și, pe fond, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., și rejudecarea cauzei în vederea administrării de noi probe pentru dovedirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 181 C. pen., unele declarații ale martorilor relevând situații contradictorii.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate: art. 3859pct. 12 și 171 C. proc. pen. și verificând-o, din oficiu, sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Se apreciază că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în concordanță cu probele administrate, iar încadrarea juridică a faptelor este, de asemenea corectă.
Se constată că în mod corect ambele instanțe au reținut că, în noaptea de 6 iunie 2003, în jurul orelor 3-4, partea civilă aflată sub influența băuturilor alcoolice și iritat de faptul că nu i s-a comunicat motivul pentru care a fost legitimat și condus la poliție, a început să adreseze cuvinte obscene celor doi polițiști și să se opună urcării în dubă. Acest fapt l-a determinat pe inculpat să intervină energic, respectiv a sucit mâna la spate părții civile pentru a o determina să intre în dubă.
Totodată, în mașina poliției a intrat și martorul J. iar acolo se afla și martorul S.M.V. care fusese reținut pentru că purtase un cuțit asupra sa.
întrucât starea chinuitoare a părții civile s-a amplificat urmare a urcării în mașina poliției, astfel că a continuat să profereze injurii și să adreseze cuvinte obscene inculpatului, iar la un moment dat inculpatul i-a aplicat părții civile o lovitură puternică cu pumnul în față.
întreaga situație de fapt mai sus descrisă a fost reținută în mod corect și fundamentat în baza declarației martorilor oculari J. și S.M.V., dar și a martorului C., șoferul mașinii de poliție ce a susținut că a auzit pe partea civilă strigând "m-ai lovit", iar la coborârea din dubă a observat că martorul C.C.B. prezenta urme de sânge la nivelul gurii. Aceste declarații coroborate cu declarația martorului C., asistentul medical ce a însoțit ambulanța chemată la sediul poliției, precum și cu actul medico-legal nr. 2827/I/736 din 10 iunie 2003 atestă fără nici un dubiu că inculpatul aplicându-i o lovitură în zona feței i-a produs părții civile o dublă fractură de mandibulă cu dinții 3.1. și 4.1, ce a necesitat 55-59 zile de îngrijiri medicale.
Se constată că instanța de control judiciar a înlăturat pe rând toate apărările inculpatului, în sensul că partea civilă s-ar fi autoagresat, sau că aceasta ar fi avut o criză epileptică, întrucât din ansamblul probator administrat în cauză nu s-a desprins nici o dovadă care să sprijine cele susținute de inculpat.
Prin urmare, criticile formulate fiind nefondate și cum nu se constată nici alte motive, care ar putea fi examinate din oficiu, în limitele art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte va respinge recursul, ca neîntemeiat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată recurentul inculpat a fost obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6284/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6278/2005. Penal → |
|---|
