ICCJ. Decizia nr. 6282/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 613 din 7 mai 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin respingerea apelului și recursului, a fost condamnat inculpatul C.R.F., la pedeapsa rezultantă de 7ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2), (4) și (5) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), la care s-a adăugat, conform art. 83 C. pen., pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1706/2000 a Judecătoriei sectorului 1 București.
S-a reținut, în fapt că, în luna iunie 2003, a vândut mai multe doze de heroină, că a deținut asemenea droguri în vederea consumului și că a pus la dispoziția unor persoane locuința sa pentru ca acestea să se drogheze.
împotriva acestei hotărâri condamnatul a formulat cerere de revizuire susținând că nu e vinovat de comiterea infracțiunilor ca în timpul procesului i-au fost încălcate dreptul la apărare și alte drepturi fundamentale și că se impune reaprecierea probelor cauzei.
După efectuarea actelor de cercetare Parchetul de pe lângă Tribunalul București a sesizat această instanță cu concluzii de respingere a cererii de revizuire.
Prin sentința penală nr. 908 din 4 iulie 2005, Tribunalul București, secția I penală, privind aceste concluzii a respins cererea de revizuire, apreciind că, motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 652 din 25 august 2005, a respins apelul declarat de condamnat reținând ca motivele invocate nu întrunesc cerințele art. 394 C. proc. pen., și că reevaluarea probelor nu poate fi făcută în această cale extraordinară de atac.
împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul care a susținut că soluția de respingere a cererii de revizuire este greșită și ca aceasta trebuia admisă în principiu.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
în conformitate cu dispozițiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cat și cu privire la latura civilă iar potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din același cod, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei iar în baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Or, din examinarea cererii de revizuire se constată că recurentul condamnat nu a invocat fapte sau împrejurări noi, din cele arătate de textul legal evocat, ci, a solicitat o reapreciere a materialului probator al cauzei susținând că starea de fapt și vinovăția au fost găsite stabilite ceea nu este posibil în această cale extraordinară de atac, întrucât s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive de condamnare.
Tot astfel, încălcările unor drepturi procesuale au făcut obiect de examinare în căile legale de atac, apel și recurs exercitate de condamnat și aceste încălcări nu mai pot fi valorificate prin folosirea cererii revizuirii întemeiată pe dispozițiile legale evocate.
în consecință, soluția de respingere a cererii de revizuire a hotărârii de condamnare a fost corect menținută de instanța de apel.
Față de considerentele expuse, constatând nefondate criticile formulate de recurentul revizuient, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat, cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare către stat.
S-a stabilit ca onorariul pentru apărătorul din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6285/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6280/2005. Penal → |
|---|
