ICCJ. Decizia nr. 6306/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 1106/P/Ap/2005, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului I.N. deținut în baza mandatului nr. 7 din 15 februarie 2005 emis de Tribunalul Brașov și s-a respins cererea formulată de inculpat pentru înlocuirea măsurii preventive a arestării cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Instanța de apel verificând legalitatea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul I.N. prin încheierea de ședință nr. 7 din 15 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Brașov, în conformitate cu dispozițiile art. 160b C. proc. pen., a constatat că în raport de infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., pentru care acesta a fost condamnat de prima instanță la 5 ani închisoare, de natura și gravitatea faptei, măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor art. 148 lit. h) C. proc. pen., fiind necesară menținerea stării de arest și în timpul judecării apelului pentru buna desfășurare a procesului penal.
Curtea de apel a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 139 C. proc. pen., deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
împotriva încheierii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul care a solicitat casarea acesteia, revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea ei cu obligarea de a nu părăsi țara.
Recursul este nefondat.
Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 439/ S din 26 august 2005, l-a condamnat pe inculpatul I.N. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. și la un an închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată și modificată prin Legea nr. 169/2002.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă detenția acestuia începând cu data de 15 februarie 2005 la zi.
S-a reținut în esență că, în ziua de 14 februarie 2005, în vagonul restaurant al trenului rapid 532 de la Teiuș cu destinația București, inculpatul a lovit cu un cuțit în zona abdominală pe partea vătămată D.C. cauzându-i o plagă penetrantă care a necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale.
împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel inculpatul care formează obiectul dosarului nr. 1106/P/Ap/2005 al Curții de Apel Brașov.
La termenul din 24 octombrie 2005, curtea de apel, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a menținut starea de arest a inculpatului și a respins cererea de înlocuire a acestei măsuri preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, în mod just instanța de apel, procedând la efectuarea verificărilor dispuse de art. 3002C. proc. pen., procedând potrivit art. 160b din același cod, a constatat că subzistă condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., care au stat la baza luării măsurii arestării preventive impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Mai mult, chiar dacă nu este definitivă, prin sentința penală nr. 439/ S din 26 august 2005, pronunțată de Tribunalul Brașov, I.N. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Față de această situație, urmează să se constate că întrucât temeiurile care au determinat arestarea inculpatului nu au încetat, că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare a acestuia pentru comiterea unor infracțiuni grave, încheierea prin care s-a menținut măsura arestării preventive și s-a respins cererea pentru înlocuirea ei cu obligarea de a nu părăsi țara, este legală și temeinică.
în consecință, pentru considerentele arătate, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 40 lei a reprezentat onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6303/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6304/2005. Penal → |
|---|
