ICCJ. Decizia nr. 6285/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea înregistrată la 8 septembrie 2004, petiționara G.M. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău începerea urmăririi penale împotriva lui C.S., judecător la Judecătoria Piatra Neamț și J.M., președinte la aceeași instanță, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Petiționara a susținut că judecătorul C.S. a pronunțat sentința civilă nr. 1795 din 6 mai 2004 în dosarul nr. 562/2004, prin încălcarea drepturilor sale procesuale și având în vedere acte false, interesele sale fiind grav prejudiciate.
Totodată, petiționara a arătat că și J.M., președinta Judecătoriei Piatra Neamț se face vinovată de comiterea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cu prilejul înscrierii rezoluției pe o contestație formulată de ea și a răspunsurilor oficiale transmise sub nr. 52/A/1885/2003 și S/9/A/14 din 18 august 2004 pe care le consideră contradictorii și neconforme cu realitatea.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluția nr. 183/P/2004 din 21 octombrie 2004 a dispus neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 228, raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva celor doi magistrați din cadrul Judecătoriei Piatra Neamț, neprezentând date care să confirme săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
împotriva acestei soluții, petiționara G.M. s-a plâns procurorului ierarhic superior care, prin rezoluția nr. 1047/II/2/2004 din 28 decembrie 2004 a respins plângerea și a comunicat că neînceperea urmăririi penale este corectă.
Curtea de Apel Bacău, prin sentința penală nr. 8 din 24 martie 2005, în baza art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționară, constatând că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală, nerezultând date care să confirme săvârșirea vreunei infracțiuni de cei doi judecători.
împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, petiționara G.M., fără a-l motiva în scris.
Apărătorul petiționarei a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și continuarea urmăririi penale de către parchet.
Recursul este nefondat.
Din verificarea dosarului se constată că prin sentința civilă nr. 1795 din 6 mai 2004, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț (judecător C.S.) a fost admisă acțiunea reclamantului C.C. în contradictoriu cu pârâta G.M. și s-a dispus radierea dreptului de uzufruct viager înscris în favoarea acesteia și a numitului C.I., în partea a III-a a Cărții funciare nr. 8741/NIS a municipiului Piatra Neamț, reținându-se că dreptul de uzufruct al pârâtei s-a transmis la adjudecător, ca urmare a executării silite.
Deoarece judecătorul a fost delegat la o circumscripție electorală din județul Neamț, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată.
Pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț a fost înregistrat și dosarul nr. 1704/2004, având ca obiect contestația la executare, dosar ce a fost suspendat conform art. 244 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea dosarelor nr. 6699/2003 și nr. 4938/2003 ale Judecătoriei Piatra Neamț.
în dosarul nr. 4938/2003, având ca obiect contestația la executare formulată de G.M., prin sentința civilă nr. 3720 din 16 octombrie 2003 s-a anulat ca insuficient timbrată contestația, iar în dosarul nr. 6699/2003 în care G.M. și C.E.L. au cerut anularea raportului de expertiză întocmit de expertul D.E. și actul de adjudecare din dosarul de executare nr. 151 din 11 noiembrie 2003, prin sentința civilă nr. 127 din 13 ianuarie 2004 s-a anulat contestația la executare ca insuficient timbrată.
în ceea ce-l privește pe judecătorul C.S., petiționara a susținut că sentința civilă nr. 1795 din 6 mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 562/2004 al Judecătoriei Piatra Neamț este nelegală, iar în dosarul nr. 1704/2004 nu ține cont de obiecțiunile ei și nu a consemnat cererile pe care le-a făcut.
în mod just instanța de fond a reținut că aceste aspecte nu au caracter penal, orice nemulțumire a părții în defavoarea căreia s-a soluționat cauza, urmând a fi pusă în discuția instanței de control judiciar prin exercitarea căilor de atac.
Petiționara avea posibilitatea să utilizeze această cale legală în cele două dosare soluționate de judecătorul S.C., respectiv nr. 562/2004 și nr. 1704/2004 ale Judecătoriei Piatra Neamț.
Referitor la intimata J.M., președinte al Judecătoriei Piatra Neamț, corect prima instanță a reținut că nu se confirmă susținerea petiționarei privind ascunderea acțiunii intitulată contestație împotriva raportului de expertiză formulată la data de 24 octombrie 2004. Președinta judecătoriei a pus pe această contestație viza "la dosar", întrucât se făcea referire la dosarul nr. 151/2003. Lucrătorii de la arhivă au constatat că dosarul nr. 4938/2003 în care petiționara contesta același raport de expertiză a fost soluționat prin sentința civilă nr. 3720 din 16 octombrie 2003, prin anularea contestației la executare.
Ulterior, constatându-se eroarea, contestația a fost restituită petiționarei cu adresa nr. 52A/1885 din 6 noiembrie și 28 noiembrie 2003 și întrucât nu a fost găsită la domiciliu, au fost păstrate în arhiva judecătoriei.
Totodată, petiționarei i s-a recomandat să atace cu recurs sentința pronunțată în dosarul nr. 4938/2003.
Urmare a memoriilor formulate de petiționară, acesteia i s-a răspuns în mod asemănător, prin adresa S/PA/14/18 august 2004 de președintele judecătoriei. Din cuprinsul acestor comunicări nu rezultă contradicții, iar cele relatate sunt conform cu realitatea.
în consecință, soluția instanței de fond de respingere a plângerii petiționarei G.M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale este corectă, situație în care înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de aceasta în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara a fost obligată la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6304/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6282/2005. Penal → |
|---|
