ICCJ. Decizia nr. 6335/2005. Penal
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Ploiești, verificând din oficiu, conform art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului S.T. prin încheierea din 24 octombrie 2005, dată în dosarul nr. 9612/2005, a dispus menținerea acestei măsuri, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuarea privarea lui de libertate.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.T. care a solicitat prin concluziile puse de apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și să se dispună judecarea lui în stare de libertate, apreciind că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul nu este fondat.
Se reține astfel că, inculpatul S.T. a fost trimis în judecată și condamnat, într-o primă fază, prin sentința penală nr. 496 din 27 septembrie 2005 a Tribunalului Prahova la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), constând în aceea că, la data de 17 iunie 2005, în jurul orei 8,15, în zona centrală a municipiului Ploiești, prin violență, inculpatul a sustras părții vătămate D.R.M. un telefon mobil, în valoarea de 12.000.000 lei, fiind însă, prins și imobilizat cu ajutorul unui echipaj B., iar bunul a fost restituit părții vătămate.
Analiza actelor și probelor din dosar atestă faptul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, în cauză, neexistând temeiuri care să justifice revocarea măsurii, fiind întrunite cumulativ dispozițiile art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen., în sensul că inculpatul este recidivist, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise, cât și persoana inculpatului, recidivist, care a dat dovadă de perseverență infracțională și lipsa unei ocupații generatoare de venituri licite.
De asemenea, menținerea acestei măsuri este justificată de necesitatea asigurării desfășurării în bune condiții a procesului penal.
în consecință, recursul declarat de inculpatul S.T., nu a fost fondat, secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca atare, și l-a obligat pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care s-a inclus și onorarul pentru apărarea din oficiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6322/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6337/2005. Penal → |
|---|
