ICCJ. Decizia nr. 6286/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea formulată la 6 aprilie 2004, petiționarii M.C. și O.A. au solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cercetarea subcomisarului de poliție I.F. și a inspectorului de poliție C.C.V., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susținând că aceștia au instrumentat în mod abuziv dosarul penal nr. 0325/2001 privind pe inculpata E.E. înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București sub nr. 6289/P/2001.
în baza actelor premergătoare efectuate s-a stabilit că petiționarii au fost numiți de inculpată în calitate de experți parte în dosarul menționat, în care au fost efectuate din dispoziția procurorului mai multe expertize contabile.
Prin ordonanța nr. 6289/P/2001 Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus restituirea dosarului în vederea completării urmăririi penale.
Procurorul a dispus să se efectueze cercetări față de experții S.L. și M.C., fapt care s-a materializat prin începerea urmăririi lor penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Prin rezoluția din 31 februarie 2005, s-a dispus, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de cei doi lucrători de poliție, considerând că aceștia au desfășurat acte procesuale în limitele legii, sub supravegherea procurorului.
Prin rezoluția nr. 1439/II/2/2005 din 19 mai 2005 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a respins plângerea petiționarilor împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale față de lucrătorii de poliție, apreciind că respectiva soluție este legală și temeinică.
în baza art. 2781alin. (1) C. proc. pen., petiționarii au formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale care, prin sentința penală nr. 82 din 7 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că nu sunt elemente care să ducă la concluzia că cei reclamați au comis infracțiunea de abuz în serviciu și că rezoluțiile procurorului de neîncepere a urmăririi penale sunt corecte.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal petiționarii M.C. și O.A. care au susținut că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nu este corectă, că în cauza instrumentată de polițiști s-au produs încălcări ale legii desemnându-se în mod direct un expert care a efectuat o greșită lucrare de expertiză, fiind din această cauză suspendat disciplinar și că au sesizat aceste deficiențe lucrătorilor de poliție care nu au vrut să le iar în considerare.
S-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină seama de aceste critici.
Recursul nu este întemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, prin rezoluțiile atacate, procurorul a dispus în mod justificat neînceperea urmăririi penale față de cei doi lucrători de poliție judiciară, neexistând acte săvârșite de aceștia, în mod defectuos, care să cauzeze o vătămare a intereselor legale ale petiționarilor.
Actele premergătoare efectuate au confirmat că respectivii ofițeri au desfășurat activități specifice de urmărire penală sub supravegherea procurorului care nu și-a însușit punctul de vedere exprimat de cei doi petiționari desemnați ca experți parte de către învinuita E.E., iar toate aceste activități nu pot fi interpretate ca reprezentând o conduită abuzivă în sensul dispozițiilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Partea în favoarea căreia a fost efectuată expertiza de către petiționari, ca și aceștia ca specialiști au posibilitatea ca, în cadrul procesului penal, să își facă susținerile în apărare, nefiind posibil, în cadrul procedurii, reglementate de dispozițiile art. 2781C. proc. pen., ca instanță de recurs să se substituie celor care derulează ancheta penală, așa cum s-a solicitat prin recursul de față.
Față de considerentele ce au precedat, s-a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost în mod corect confirmată de prima instanță, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarii M.C. și O.A., și obligați aceștia la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6313/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6303/2005. Penal → |
|---|
