ICCJ. Decizia nr. 6304/2005. Penal
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, având pe rol spre soluționarea cererilor de recuzare formulate de inculpații S.I. și O.I.R. împotriva tuturor judecătorilor Tribunalului Cluj, la termenul din 5 octombrie 2005, în baza art. 52 alin. (6) C. proc. pen., din oficiu a pus în discuție măsura arestării preventive dispusă față de cei doi inculpați, anterior soluționării cererilor de recuzare.
Prin încheierea nr. 54 pronunțată la 5 octombrie 2005, aceeași instanță constatând că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați subzistă și în prezent și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților S.I. și O.I.R. a dispus menținerea măsurii arestului preventiv față de ambii inculpați în baza art. 52 alin. (6) C. proc. pen., art. 160b _i art. 300 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibile, cererile de recuzare formulate de aceștia împotriva tuturor judecătorilor Tribunalului Cluj și i-a obligat, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Fiind nemulțumiți de soluția pronunțată, inculpații, în termen legal au formulat recurs, solicitând casarea încheierii atacate numai în ce privește menținerea stării de arest preventiv, și pe fond, punerea lor de îndată în libertate, întrucât perioada executată în arest preventiv a depășit 2 ani și 3 luni.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856_i art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj au fost trimiși în judecată inculpații O.I.R., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, S.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și P.V., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 din Legea nr. 143/2000.
S-a reținut în esență că, în cursul lunii iunie 2003, în urma unor informații obținute anterior de polițiștii din cadrul C.Z.C.C.O.A. Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a autorizat infiltrarea unui agent acoperit, cu numele de cod L., pentru descoperirea și identificarea persoanelor ce se ocupă cu traficul ilicit de droguri.
Ulterior, prin intermediul agentului acoperit și, în urma cercetărilor efectuate, s-a reținut că inculpatul S.I. în baza unei înțelegeri prealabile, i-a furnizat inculpatului O.I.R., droguri de mare risc, pentru a fi oferite spre vânzare, iar inculpatul P.V. a intermediat vânzarea-cumpărarea de droguri.
Cauza a parcurs un ciclu procesual complet, Secția Penală a înaltei Curți de Casație și Justiție, admițând recursurile declarate de inculpații O.I.R., S.I. și P.V. împotriva deciziei penale nr. 132 din 21 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj, a dispus casarea deciziei atacate, precum și a sentinței penale nr. 139 din 27 februarie 2004 a Tribunalului Cluj și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, Tribunalul Cluj. Totodată, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților O.I.R. și S.I.
Pe rolul Tribunalului Cluj s-a constituit dosarul nr. 10559/2004 având ca obiect cauza penală privind pe cei trei inculpați, în fond după casare.
întrucât la termenul din 27 septembrie 2005 inculpații au recuzat pe toți judecătorii Tribunalului Cluj, instanța de fond a dispus prin încheiere trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj în vederea soluționării cererii formulate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori sub nr. 17584/2005.
La termenul din 5 octombrie 2005, instanța sesizată cu soluționarea cererilor de recuzare formulate de inculpații S.I. și O.I.R. împotriva tuturor judecătorilor de la Tribunalul Cluj, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a celor doi inculpați, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză de către ambii inculpați.
Cu privire la această dispoziție a instanței, înalta Curte constată următoarele:
Este adevărat că, potrivit art. 5 din C.A.D.O.L.F. și art. 23 alin. (1) din Constituția României, nimeni nu poate fi privat de libertate.
în aceleași texte însă, sunt înscrise totodată și excepții de la regula generală mai sus-menționată.
Astfel, în art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.A.D.O.L.F., ratificată de România, prin Legea nr. 30/1994 se prevede că "se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune ori când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia".
Pe de altă parte, art. 20 din Constituția României prevede că "dispozițiile constituționale vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu D.U.D.O., cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte", iar "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale".
Rezultă așadar că reglementările cuprinse în art. 5 paragraful 3 din convenție sunt obligatorii, făcând parte din ordinea de drept internă.
în raport de reglementările internaționale menționate, cu referire expresă la excepția prezentată de arestarea preventivă s-a stipulat, printre altele, că privarea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale și după procedura prevăzută în legislația fiecărui stat, conform convenției, respectiv, cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale.
Rezultă așadar că, dispunerea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor generale înscrise în legea procesual penală, fiind subordonate dovedirii interesului superior pe care îl deservesc.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiași articol, "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
în cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, Curtea de Apel Cluj a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea inculpaților de libertate.
înalta Curte apreciază că atitudinea inculpaților ce au săvârșit fapte de o gravitate deosebită, trafic de droguri și respectiv complicitate la infracțiunea de trafic de droguri, pun în pericol viața și sănătatea semenilor lor, valori ocrotite de legislația penală, astfel că lăsarea lor în libertate ar încuraja și întări în convingerile lor pe cei predispuși la săvârșirea unor astfel de fapte, împrejurare din care rezultă indubitabil pericolul concret pentru ordinea publică a faptelor pentru care inculpații au fost cercetați.
Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional, ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii și ar induce un sentiment de insecuritate și nicidecum în buna desfășurare a justiției.
Toate aceste aspecte justifică dispoziția Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în sensul menținerii arestării preventive a inculpaților, astfel că înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.I. și O.I.R. împotriva încheierii nr. 54 din 5 octombrie 2005 pronunțată în dosar nr. 17584/2005.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6306/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6285/2005. Penal → |
|---|
