ICCJ. Decizia nr. 6412/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 3 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 2555/2005, s-a dispus, printre altele, în baza art. 3002raportat la art. 160b C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpații P.M.F. și V.V.D.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților subzistă și impun în continuare privarea de libertate și pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpații P.M.F. și V.V.D., au declarat recurs.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856și 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași articol, "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
în cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept [(art. 136 alin. (1), art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
înalta Curte, apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpați, prin săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave (prevăzute de art. 208 - art. 209 C. pen. și Legea nr. 143/2000), lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar creea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanelor încadrându-se în dispozițiile legii, fiind, totodată, și în concordanță cu prevederile art. 5 din C.A.D.O.L.F.
Toate aceste aspecte au justificat dispoziția instanței de apel, în sensul menținerii arestării preventive, astfel că înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.M.F. și V.V.D.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6476/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6418/2005. Penal → |
|---|
