ICCJ. Decizia nr. 6426/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 993 din 12 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., inculpatul S.F., a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestarea preventivă a inculpatului, de la data de 5 iunie 2005 la zi, iar în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a acestuia.
în baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului București pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 1.580.000 lei deținuți de la inculpat, obținuți din vânzarea lănțișorului către casa de amanet K. SRL.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele.
în ziua de 4 iunie 2005, în jurul orelor 18,00, întâlnindu-se cu partea vătămată N.L., pe Calea Griviței din București și observând că aceasta poartă la gât un lănțișor din aur, a urmărit-o și i l-a smuls, după care a fugit spre Gara de Nord.
în seara aceleiași zile, prin intermediul numitului C.F. a valorificat obiectul sustras la o casă de amanet, obținând suma de 1.580.000 lei.
împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul S.F., solicitând reducerea pedepsei pe care o consideră prea aspră în raport de circumstanțele sale personale, și de atitudinea sinceră și de regret pe care a avut-o.
Prin decizia penală nr. 655 din 30 august 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Reiterând motivele, inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.
înalta curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale arătate mai sus.
Infracțiunea reținută în sarcina sa, tâlhărie, este unanim apreciată ca fiind deosebit de gravă, condiții în care nu se pot avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și apel.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6418/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6420/2005. Penal → |
|---|
