ICCJ. Decizia nr. 6420/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 190 din 14 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 7343/2004, s-a dispus condamnarea inculpatului P.C.M., la câte 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) alin. (21) lit. a) și b) C. pen. (2 fapte).
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele de 7 ani și 6 luni.
I-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.
în temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 16 septembrie 2004 la zi.
Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatului P.I., la pedeapsa de câte 7 ani și 6 luni închisoare, 2 fapte, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (21) lit. a) și b) C. pen., și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Conform art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.I. a sumei de 3.400.000 lei reprezentând contra valoarea celor două anvelope distruse.
în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul P.C.M. la plata sumei de 3.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar pe inculpatul P.I. la 2.700.000 lei cu același titlu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
în seara de 13 septembrie 2004, minorii R.A.C., M.A. și R.R.A. au plecat de la domiciliul părții vătămate M.A. spre magazinul I. din municipiul Bacău pentru a mânca o pizza.
Pe drum, în zona magazinului A. au fost acostați de cei doi inculpați și prietenul acestora, S.D.
în timp ce martorul S.D. i-a cerut lui R.R. să-i dea relații despre o prietenă comună, mergând cu acesta puțin mai în față, inculpații având câte un cuțit în mână, i-au deposedat pe minorii, părți vătămate, R.A.C. și M.A. de 140.000 lei respectiv 420.000 lei. Apoi i-au amenințat cu acte de violență în cazul în care vor spune ce li s-a întâmplat.
Părțile vătămate și martora R.R. au mers la domiciliul lui R.A.C. relatându-i tatălui său cele întâmplate, după care s-au deplasat împreună în zona în care au fost tâlhăriți. Aici i-au observat pe inculpați, partea vătămată R.A. și tatăl său încercând să-l imobilizeze pe inculpatul P.C.M. însă acesta pentru a scăpa, i-a pulverizat spray lacrimogen minorului și l-a înjunghiat pe tatăl acestuia, R.E., cu cuțitul.
în acest timp, inculpatul P.I.I. a tăiat cu cuțitul cele două anvelope de pe partea dreaptă a autoturismului părții vătămate R.E.
Partea vătămată R.E. a suferit leziuni corporale vindecabile în 11-12 zile îngrijiri medicale iar partea vătămată R.A.C. a suferit leziuni corporale la nivelul ochilor necesitând pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale.
După consumarea faptelor inculpații au fugit, abandonând cuțitele iar părțile vătămate s-au deplasat la poliție relatând cele întâmplate.
Pentru reținerea acestei stări de fapt instanța de fond a avut în vedere probele administrate, probe din care rezultă vinovăția inculpaților în raport cu faptele deduse judecății.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel, inculpații P.I. și R.C. solicitând achitarea întrucât nu au săvârșit infracțiunile reținute de instanța de fond.
Prin decizia penală nr. 230 din 5 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 2878/2005, au fost respinse, ca nefondate, ambele apeluri.
S-a menținut starea de arest a inculpaților și a fost dedusă perioada detenției de la 14 aprilie 2005 la zi.
Inculpații apelanți au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva acestor hotărâri în termen legal, au declarat recurs inculpații R.I. și R.C.M. solicitând achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât infracțiunile nu au fost săvârșite de către aceștia.
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei inculpatul recurent P.I. a cerut casarea hotărârilor și restituirea cauzei procurorului pentru completarea urmăririi penale sau trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
în subsidiar, ambii inculpați au invocat cazul de casare prevăzută de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală și de către instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
în conformitate cu principiul liberei aprecieri a probelor, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în acea cauză penală.
în cauza de față, înalta Curte constată că instanțele, pe de o parte, au stabilit o stare de fapt ce reflectă realitatea, iar de pe altă parte au făcut o analiză judicioasă probelor administrate, înlăturând motivat, revenirile martorilor asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, precum și neconcordanțele semnalate de inculpați.
Săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie de către inculpații R.I. și R.C.M. rezultă, fără putință de tăgadă din declarațiile părților vătămate R.A.C., M.A., R.A.E., declarațiile martorilor oculari, procesul verbal de depistare, a inculpaților P.C., certificatele medicale legale precum și din celelalte probe administrate de organele judiciare.
Astfel, părțile vătămate R.A.C. și M.A. au arătat că cei doi inculpați i-au amenințat, cerându-le bani sau telefonul mobil, unul dintre inculpați i-a pus cuțitul la gâtul părții vătămate R.A.C. fiind deposedat de suma de 140.000 lei.
Celălalt inculpat l-a controlat prin buzunare pe minorul M.A. însușindu-și suma de 420.000 lei.
împrejurările săvârșirii faptelor și modalitatea de însușire a bunurilor părților vătămate au fost observate de martorii oculari R.R. și S.D.
Potrivit declarației martorei R.R., dată în faza de urmărire penală la data de 14 septembrie 2004, prima zi după data comiterii faptelor, părțile vătămate s-au întâlnit cu cei doi inculpați, în seara zilei de 13 septembrie 2004, în zona magazinului A. din municipiul Bacău. Martora împreună cu S.D. s-au îndepărtat iar la un interval scurt de timp părțile vătămate le-au adus la cunoștință faptul că au fost imobilizați de inculpații P.I. și P.C.M., luându-le banii pe care îi aveau asupra lor.
împreună cu părțile vătămate s-au deplasat la locuința minorului R.C., iar împreună cu tatăl acestuia s-au întors la locul comiterii infracțiunilor. Deosebit de relevant este faptul că martora îl cunoștea pe inculpatul P.I. fiind o perioadă de timp prietena acestuia.
Partea vătămată R.A.E. în timp ce încerca să-l imobilizeze pe unul dintre inculpați a fost înjunghiat iar minorul R.C. i-a fost pulverizat în zona feței spray lacrimogen.
în atare condiții, revenirea parțială a martorei R.R., în cursul cercetării judecătorești, a fost apreciată corect de instanța de fond ca fiind nejustificată, determinată, probabil, de represiunile pe care le-ar putea suferi din partea inculpaților sau a familiilor acestora.
Pe de altă parte, în faza de urmărire penală organele judiciare au efectuat recunoașterea din grup a inculpaților în prezența martorilor asistenți.
în aceste împrejurări, părțile vătămate i-au indicat pe cei doi inculpați ca fiind autori faptelor de tâlhărie și distrugere săvârșite în data de 13 septembrie 2004.
Cât privesc leziunile suferite de R.A.E. și R.A.C. acestea sunt descrise în certificatele medicale legale existente la dosarul cauzei.
în atare condiții susținerile inculpaților, în sensul că nu sunt autorii faptelor nu pot fi primite. împrejurarea că nu au fost găsite cuțitele de care s-au folosit la comiterea faptelor nu este de natură a înlătura vinovăția lor, în condițiile în care aceștia au fost urmăriți pe o distanță lungă, având astfel posibilitatea să arunce atât spray-ul cât și cuțitele.
Pe cale de consecință reținerea de către instanța de fond, în sarcina inculpaților P.I. și P.C.M., a in fracțiunilor de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. c) și b) respectiv distrugere prevăzută de art. 217 alin. (2) C. pen., este legală.
în raport de probele administrate precum și de exigențele dispozițiilor art. 333 C. proc. pen., nu se justifică solicitarea inculpatului recurent P.I. privind restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale sau trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. De altfel, recurentul nu a precizat care sunt probele noi care se impun a fi administrate de către organele judiciare.
Cât privește individualizarea juridică a pedepsei, înalta Curte constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au aplicat judicios criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilind sancțiuni în limitele prevăzute de textele incriminatoare, păstrând o justă proporție între gravitatea faptelor, consecințele acestora și durata de timp necesară procesului educațional de resocializare.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.I. și P.C.M. împotriva deciziei penale nr. 230 din 5 iulie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția penală.
în baza art. 38517 C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (1) C. proc. pen., și art. 381 C. proc. pen., se vor deduce din pedepsele aplicate, perioada reținerii și arestării preventive de la 15 septembrie 2004 la 14 noiembrie 2005, pentru inculpatul P.C.M. și de la 14 octombrie 2004 la 14 noiembrie 2005, pentru inculpatul P.I.
în temeiul art. 192 C. pen., fiecare recurent inculpat a fost obligat la câte 120 RON (câte 1.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6426/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6423/2005. Penal → |
|---|
