ICCJ. Decizia nr. 6428/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 271 din 5 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul penal nr. 958/P/2005, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., în infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 210 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.
în baza art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului N.S.M., la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
în baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive de la 16 martie 2005 la zi.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părților vătămate S.V. și S.E.
în temeiul dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență următoarele:
în data de 7 martie 2005, în jurul orelor 10,30, după ce în prealabil, consumase băuturi alcoolice, inculpatul N.S.M. s-a deplasat în comuna Valea Iașului cu intenția de a-și vizita un prieten. Trecând pe lângă locuința părții vătămate S.V. a intrat în curte, unde a găsit-o pe partea vătămată S.E., mama lui S.V.
Simulând căutarea unei pompe, inculpatul a intrat în discuții cu partea vătămată S.E., care știind că are obiceiul să sustragă bunuri, a încercat să-l urmărească pentru a vedea ce face.
în momentul în care inculpatul a intrat în casă, a îmbrâncit partea vătămată S.E., a intrat în casă și dintr-un dulap a sustras suma de 30.000.000 lei în bancnote de câte 1.000.000 lei și 6 certificate de depozit, 3 a câte 5.000.000 lei și 3 a câte 1.000.000 lei, după care a părăsit în grabă imobilul.
După săvârșirea faptei, inculpatul a mers într-o stație de maxi - taxi și s-a deplasat în municipiul Pitești iar de aici a plecat în București, Ploiești și apoi în municipiul Buzău unde a cheltuit întreaga sumă pe mâncare și cazare la hotel.
La data de 13 martie 2005, inculpatul s-a întors la domiciliu și a lăsat la locuința surorii sale, martora N.M., 3 certificate de depozit a câte 5.000.000 lei.
Aflând că este căutat de poliție, inculpatul a părăsit locuința și s-a ascuns într-o casă nelocuită a familiei timp de 3 zile, după care, la data de 16 martie 2005, s-a prezentat la sediul poliție din municipiul Curtea de Argeș unde a recunoscut fapta.
Potrivit raportului de expertiză medico - legală, partea vătămată S.E. a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu corp dur, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul N.S.M. care a criticat-o sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt prevăzute de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 210 C. pen., deoarece nu a exercitat acte de violență asupra părții vătămate S.E. pentru sustragerea bunurilor.
A solicitat, de asemenea, reținerea în favoarea sa a circumstanțelor judiciare atenuante și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul de incriminare.
Prin decizia penală nr. 203/ A din 22 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în dosarul nr. 755/P/2005, a fost admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința atacată și în cadrul rejudecării a fost redusă pedeapsa la 3 ani și 6 luni închisoare, prin reținerea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.
Au fost reținute celelalte dispoziții.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a fost dedusă reținerea și arestarea preventivă de la 16 martie 2005 la zi.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că apărarea inculpatului, în sensul că nu a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, nu este susținută de probele administrate în cauză.
în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a reținut că, în raport de datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului se impune a fi redusă pedeapsa prin reținerea de circumstanțe judiciare atenuante.
împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.S.M. care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 17 și 14 C. proc. pen., în sensul că faptei deduse judecății i s-a dat o greșită încadrarea juridică iar pedeapsa aplicată este prea mare în raport de gravitatea faptei.
S-a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., în infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 210 C. pen., și infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., inculpatul fiind nepotul părții vătămate, și încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât părțile vătămate S.V. și S.E. nu au formulat plângere.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Tâlhăria este o infracțiune complexă, unică prin voința legiuitorului.
Elementul material are o structură complexă, fiind alcătuit, în primul rând, din elementul material al infracțiunii de furt iar al doilea element component îl reprezintă o violență fizică sau psihică, prin intermediul căruia făptuitorul săvârșește furtul sau încearcă să păstreze bunul furat, să șteargă urmele infracțiunii sau să-și asigure scăparea.
între cele două componente ale elementului material există o relație de condiționare în sensul că infracțiunea de tâlhărie subzistă numai atunci când violențele sunt săvârșite în scopul comiterii acțiunii principale. Ori de câte ori violențele pierd legătura cu acest scop, ele nu mai pot întregi structura elementului material al tâlhăriei.
în cauza supusă analizei, din probele administrate în faza de urmărire penală precum și direct, nemijlocit în cursul cercetării judecătorești rezultă că inculpatul, în data de 7 martie 2005, s-a deplasat la locuința părților vătămate S.E. și S.V., cunoscându-se că are obiceiul să sustragă bunuri.
în aceste împrejurări, în momentul în care a intrat în casă, a îmbrâncit partea vătămată S.E., o persoană în vârstă de 83 ani, după care a intrat într-o altă cameră de unde a sustras suma de 30.000.000 lei și 6 certificate de depozit.
Exercitarea actelor de violență au fost săvârșite în scopul însușirii banilor și a certificatelor de depozit, aspect ce rezultă din declarațiile părților vătămate și ale inculpatului precum și din analiza raportului medico - legal care atestă leziunile suferite de victimă și zilele necesare pentru vindecarea acestora.
Astfel, partea vătămată S.E., în declarațiile olografe date în cursul urmăririi penale, arată că inculpatul a prins-o de mână și a dus-o în sufragerie unde a trântit-o pe parchet și a blocat ușa cu un scaun, atrăgându-i atenția să nu iasă din cameră pentru că o va omorî.
Aceleași aspecte sunt relevate și de partea vătămată S.V. dar și de inculpatul N.S.M. care, în prezența apărătorului său, recunoaște că a împins partea vătămată într-o cameră iar după aceea a intrat într-o altă cameră, de unde și-a însușit suma de 30.000.000 lei precum și 6 certificate de depozit.
Leziunile suferite de partea vătămată sunt descrise în raportul medico - legal, necesitând pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.
în cursul cercetării judecătorești partea vătămată S.V. confirmă împrejurarea că mama sa a fost lovită de inculpat iar partea vătămată S.E. își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale.
în atare condiții, revenirea inculpatului în sensul că și-a însușit banii dar nu a exercitat acte de violență, nu este justificată fiind judicios înlăturată și motivată de către instanțele de judecată.
Cum violențele au fost exercitate în scopul însușirii bunurilor, în scopul comiterii acțiunii principale, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen.
Pe cale de consecință cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunile de furt prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 210 C. pen., respectiv infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., și încetarea procesului penal ca urmare a lipsei plângerii prealabile a părților vătămate nu poate fi primită.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei, înalta Curte apreciază că nu se justifică reducerea pedepsei sub limita stabilită de instanța de apel.
Fapta săvârșită de inculpat prezintă un cu grad ridicat de pericol social iar lipsa antecedentelor penale și vârsta acestuia nu sunt de natură a determina modificarea cuantumului pedepsei aplicate.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S.M. împotriva deciziei penale nr. 203/ A din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția penală.
în baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 16 martie 2005 la 14 noiembrie 2005.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent a fost obligat la plata sumei de 120 RON (1.200.000LEI) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6427/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6430/2005. Penal → |
|---|
