ICCJ. Decizia nr. 6471/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6471/2005
Dosar nr. 5091/2005
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 87 din 16 iunie 2005 a Tribunalului Călăraşi, inculpatul C.M.O.L. a fost condamnat, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Starea de arest a inculpatului a fost menţinută, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia acestuia de la 9 mai 2005, la zi.
S-a luat act că partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente M.I., a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 741.147 lei către C.A.S. Călăraşi şi în sumă de 11.427.339 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon Bucureşti.
S-a făcut aplicarea art. 103 alin. (6) C. pen., privind măsura libertăţii supravegheate pe timp de un an luată prin sentinţa penală nr. 727 din 17 decembrie 2003 de Judecătoria Călăraşi faptă de minor.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.000.000 lei, din care 800.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 2 septembrie 2004, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul minor C.M.O.L. s-a oferit să îl ajute pe martorul D.F. să îl bată pe V.D.
Cei doi au rămas în drum, în aşteptarea victimei, martorul V.D. a venit însoţit de P.M., ambii fiind în stare avansată de ebrietate. La apropierea lor, inculpatul a luat bâta din mâna martorului D.F. şi a ridicat-o cu intenţia de a-l lovi pe V.D.
Partea vătămată P.M. care a intrat între cei doi pentru a stăvili conflictul, a fost lovită de inculpat cu bâta în cap, iar după căderea sa la pământ, cu picioarele în zona toracică.
Apoi D.F. l-a lovit pe V.D., cei doi agresori abandonându-şi victimele în drum.
Din certificatul medico-legal nr. 708 din 23 septembrie 2004 al S.M.L. Călăraşi rezultă că victima a suferit un politraumatism cranio-cerebral mediu prin agresiune, hematom extradural frontal stâng, contuzie toraco-abdominală. S-a intervenit chirurgical, practicându-se craniectomie frontal stânga şi evacuarea hematomului extradural frontal ating. Leziunile de violenţă au pus în primejdie viaţa victimei şi au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces verbal de consemnare a plângerii, declaraţiile părţii vătămate, acte medico-legale, dovada de ridicare a bâtei folosită la săvârşirea infracţiunii, declaraţiile martorilor D.F., V.D., P.I., Ţ.V. şi M.D.D., declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 604/ A din 2 august 2005, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 87 din 16 iunie 2005 a Tribunalului Călăraşi şi, rejudecând, a înlăturat aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., şi a majorat pedeapsa inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la 3 ani şi 9 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), după împlinirea vârstei de 18 ani.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale au fost menţinute.
Prevenţia a fost dedusă la zi, iar starea de arest a inculpatului, menţinută.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a apreciat că, în raport de împrejurările săvârşirii infracţiunii şi datele personale ale inculpatului, reţinerea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., nu este întemeiată.
Totodată, s-a considerat că aplicarea pedepsei accesorii are loc numai în situaţia în care inculpatul minor a devenit major în timpul executării pedepsei privative de libertate.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul C.M.O.L., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Inculpatul nu a formulat apel împotriva soluţiei instanţei de fond.
În conformitate cu prevederile art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţa şi numai cu privire la această modificare.
Prin urmare, recursul inculpatului nu poate privi decât înlăturarea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen., şi majorarea pedepsei aplicate, de la 3 ani închisoare la 3 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., precum şi aplicarea pedepsei accesorii.
Curtea constată că instanţa de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, corespunzător prevederilor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii (minorul fiind în stare de ebrietate, manifestându-se agresiv în public, aplicând o lovitură puternică în zona vitală a capului, dar lovind victima şi după căderea acesteia la pământ), s-a apreciat în mod temeinic că aplicarea circumstanţelor atenuante nu este oportună.
Din referatul de anchetă socială rezultă că inculpatul este o fire violentă, îşi bate deseori mama pe care o şi alungă din domiciliu, consumă alcool, a fost cercetat pentru săvârşirea mai multor fapte penale.
Conduita sa anterioară faptei nu îl recomandă pentru a beneficia de clemenţa justiţiei, iar în timpul procesului penal recunoaşterea infracţiunii săvârşite a fost determinată de dovezile făcute prin declaraţiile martorilor prezenţi la locul faptei şi ale părţii vătămate.
În cauză nu se poate reţine ca circumstanţă atenuantă faptul că inculpatul a urmărit să lovească o altă persoană, nu pe P.M., întrucât protecţia asigurată de lege vieţii şi integrităţii corporale a persoanei este generală, neindividualizată şi operează indiferent de identitatea victimei, pericolul social al faptei şi făptuitorului fiind acelaşi şi în cazul erorii asupra persoanei agresate.
Având în vedere toate aceste date şi împrejurări şi constatând legalitatea încadrării juridice dată faptei săvârşite, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului este necesară şi îndestulătoare, neimpunându-se reducerea acesteia.
Pedeapsa accesorie a fost aplicată în conformitate cu dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Aşa fiind, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat.
Timpul reţinerii şi arestării preventive va fi dedus de la 9 mai 2005 la 16 noiembrie 2005.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.O.L. împotriva deciziei penale nr. 604/ A din 2 august 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 mai 2005 la 16 noiembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6467/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6473/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs → |
|---|
